Joi dimineață, fix la ora nouă, am pășit în sala Buburuzelor cu aceeași emoție cu care intri într-o poveste. Săptămâna aceasta vorbim despre tradiții și obiceiuri de Crăciun, iar ca sprijin am adus cu mine Enciclopedia Crăciunului, o carte minunată. Știu că, uneori, poate părea o lectură „prea serioasă” pentru copii, dar totul ține de felul în care îi îmbraci povestea. Dacă o îmbraci în lumină, curiozitate și bucurie, copiii primesc fiecare pagină cu brațele deschise.
Am deschis la România și, ca într-o poartă spre alt timp, am descoperit împreună ce înseamnă tradițiile de Crăciun: de ce le ducem mai departe, de ce e important să știm cum au trăit sărbătorile bunicii și străbunicii noștri, cum erau casele, cum erau curțile, cum mirosea satul în Ajunul de Ignat. Am vorbit despre sanie, despre reni, despre zăpadă – toate culese, ca niște nestemate, din enciclopedie.
Când am ajuns la Colinde, totul s-a luminat. I-am invitat pe copii să cânte Astăzi s-a născut Hristos. Am cântat împreună și, chiar dacă nu există o înregistrare, amintirea aceea e vie în mine – pură, rotundă și caldă. Apoi am trecut la Moș Crăciun cu plete dalbe, pe care o știau mai bine. Un pic de repetiție și, când moșul va fi în fața lor, sigur se vor descurca minunat.
Discuția ne-a dus firesc spre un exercițiu matematic. Am numărat silabe. Cadouri, globuri, brad — câte silabe are fiecare, care e mai mare, mai mic, care sunt egale. Prin joacă fixăm semnele matematice. Cu perseverență, cu răbdare și cu un strop de magie, lucrurile se așază în timp.
A urmat o pauză dulce. Biscuițelul oferit avea un miros inconfundabil de așteptare – mirosul serilor în care la fereastră stau pregătite o cană de lapte și un morcov pentru reni, semn că musafirii cei mai așteptați pot sosi oricând.
După gustarea cu aromă de sărbătoare, am trecut la o fișă unde copiii au trebuit să identifice numărul de elemente și să scrie cifra corectă. Ușor, fără grabă, intră toți în povestea numerelor, a cifrelor și a ordinii.
Apoi, pentru că nu puteam să-l ocolim, l-am adus în discuție pe Grinch. În zilele noastre marketingul lui e peste tot, așa că cei mici îl știau deja foarte bine. Am citit povestea Cum a furat Grinch Crăciunul, subliniind că bucuria Crăciunului nu stă în cadouri, ci în oameni – familia, prietenii, cei dragi. Copiii au fost fascinați și nu m-a surprins nicio clipă.
La final, i-am invitat să împodobească un brad și un om de zăpadă – pentru că bradul este poate cel mai iubit simbol al Crăciunului. Doar acum, doar în perioada asta îl îmbrăcăm în lumină, culoare și dorințe.
A fost o zi plină: colinde, povești, biscuiți, voie bună și multe zâmbete. O zi în care Buburuzele au intrat cu totul în povestea Crăciunului, iar eu am avut privilegiul să fiu acolo și să trăiesc magia odată cu ei.
