Meșteresc niște materiale pentru o serbare. E migală și multă manufactură. Materiale pe măsură însă plăcerea nu a dispărut. Nu încă! Îmi imaginez copiii pe scenă dansând cu ele.
Mai trag cu ochiul pe geam pentru a vedea dansul fulgilor de nea. Se așază peste frunzele copacilor și peste lăcrămioarele cărora li se văd mugurii florilor. Nu e drept, îmi răsună în timpane vocea nu știu cui!
La televizor, doamna Moraru e într-un dialog cu Simona Gherghe. Spune că la grădiniță nu se mai lucrează cu copiii așa cum se lucra odinioară. Copiii intră în pregătitoare nepregătiți. Un fior de revoltă crește în mine pentru că eu știu cât se lucrează cu ei, cel puțin acolo unde sunt eu și colaboratoarele mele. Știu că nu se referă la toate educatoarele însă mă mâhnește generalizarea.
Aștept zilele mai prietenoase și mai calde. La finalul săptămânii plec la Londra. Ce fericire!
