Ultima călătorie a Fluturașilor în Univers are loc săptămâna asta. Ultima din grădiniță pentru că vor mai urma multe altele, dar în alt cadru și la alt nivel. Mi-am reamintit cum a fost în anii trecuți și las aici un link pentru a va reîmprospăta memoria. Mă bucur că pot vedea și raporta la ceea ce a fost și unde am ajuns.
De fiecare dată când mă întâlnesc cu acești copii mă încearcă un sentiment amestecat în care fascinația, mirarea, fericirea se întrepătrund văzând ce mult au crescut și ce transformări spectaculoase au suferit. În cazul unora dintre ei schimbările au venit cu pași mici, așezați oarecum previzibili însă sunt și copii care s-au metamorfozat spectaculos. Se știu ei care sunt, dar mai ales părinții cunosc (chiar dacă nu mai cuprind la adevărată valoare) ce și cum a fost.
Dialogurile care preced discuțiile la temă sunt savuroase atunci având loc ceea ce in grădiniță se numește Întâlnirea de dimineață. Am analizat vremea – ningea cu niște fulgi ca niște fluturi atunci când am plecat spre ei – și cum anume s-au îmbrăcat. Lunile anului s-au înșirat din nou, a nu mai știu câta oară în trei ani, asta pentru că mai sunt copii care nu le stăpânesc. Anotimpurile s-au prezentat și ele cu lunile lor cu tot, cu elemente caracteristice și cu nevoia adultului de a provoca preșcolarii în a identifica literele cuvintelor, pentru ca mai apoi să se joace cu ele rostind propoziții noi. Nu cred că puteți cuprinde cât de mult se lucrează cum se insistă iar și iar și iar pe cuvinte și forma lor corectă, cum se zăbovește peste pronunție și peste formele de plural, diminutive și cuvinte care sună la fel, dar pot avea semnificații diferite. Bunăoară, astăzi s-a potrivit mănușă cuvântul lună și așa s-au auzit propoziții în care luna era fie cea de pe cer fie cea calendaristică. Sunt copii extrem de atenți, curioși, dornici să participe, cu niște ochișori iscoditori și urechile ciulite așa cum sunt și copii năzdrăvani veșnic neatenți ori copii somnoroși ori plictisiți, copii care nu pot sta atenți atât cât spun specialiștii că ar fi bine. Eu știu că fiecare este un unicat, provocarea mea fiind de a-i aduce pe toți cât mai aproape de mine și povestea mea. Fac asta de fiecare dată fu răbdare și pasiune. Un moment excelent am avut astăzi când am propus copiilor un joc: inițial am ales un grup de trei copii fiecare reprezentând un cuvânt. Ele erau Pământul este rotund. Deci unul era Pământul, unul era este pentru ca ultimul să fie rotund. Am „citit” propoziția de mai multe ori după care am schimbat ordinea copiilor – cuvintelor. Și așa a apărut Este pământul rotund? copiii spunând că propoziția este corectă adică se aude bine. Atunci când a apărut Rotund este pământul unii dintre copii au spus că este corect, se aude bine alții au fost de altă părere.
Am complicat puțin și am alcătuit o propoziție din mai multe cuvinte. Neptun și Venus și Marte sunt planete. Imaginați-vă cum a fost când s-au învârtit cuvintele. O nebunie frumoasă!
A fost tare bine primit acest joc și îl voi mai face cu ei pentru că se poate, la ce mari sunt și câte cunoștințe au acumulat.
E minunat să vezi o grupă în care, la temă săptămânală, copiii aduc cărți din biblioteca personală. Nu este pentru prima dată și pentru asta felicit din inimă părinții. Astăzi, am avut parte de o carte de excepție nu doar datorită faptului cum arăta cât și dedicația care se putea citi pe prima pagină. Piele de găină m-am făcut, emoția cuprinzându-mă nu doar pe mine ci și pe micuți.
Am putut vorbi despre Univers având o exemplificare pe măsură, de aici aflând despre gravitație, kerosen, aselenizare și multe altele. Doamna Donisan, mulțumesc pentru secvența asta prețioasă!
Dacă tot eram cu un picior în spațiu, am recapitulat și planetele și ce înțelegere mai bună poate fi decât transformându-ne în ele. Cu Soarele în mijlocul lor, planetele s-au învârtit cum știu ele mai bine.
Ca să ne tragem sufletul am completat o fișă, dar nu oricum ci așa cum pot face niște preșcolari de grupă mare.
Finalul a fost alocat construirii unei rachete din forme geometrice, dar pe hârtie. Destul de solicitant, dar incitant.
Afară e tare frig însă nouă nu ne-a păsat atâta timp cât am avut Universul la dispoziție să hoinărim. O splendoare!
