O stradă cu sentimente de Ana Blandiana
Strada mea e ca toate străzile de pe pământ:
Casele sunt așezate una după alta în rând.
Unele mai frumoase,
Altele mai urâte
(Că te și miri)
Unele mai grase,
Altele mai subțiri;
Unele mai murdare,
Altele mai curățele.
Și împodobite cu câte și câte
Înflorituri și modele.
Vila cu iederă și obloane închise,
Unde și-au făcut cuib rândunelele
Doarme adânc și visează
Că e din nou tânără și frumoasă.
Și că vântul îi flutură, albe, perdelele.
Peste drum, căsuța mică, mică,
Albă și cu mușcate în ferești
În care locuiește o bătrână peltică,
O pisică și o furnică,
Spune toată ziua povești;
Casa din colț, cu etaj și balcon
E atât de încrezută
Că nu vorbește nici chiar cu blocul de beton
În care se mută
În fiecare zi câte o familie,
Care face gălăgie
Mereu,
În timp ce în fiecare geam infim
Apare câte un bărbat în maieu
Strigând „Liniște, vrem să dormim!”.
Puțin mai încolo sunt două clădiri
Înalte și subțiri
Construite deodată,
Din oțel și granit
Care toată ziua se ceartă
Pentru că fiecare
Vrea să fie fără asemănare,
Iar ele seamănă leit.
Apoi mai e casa aceea cu aleea de zgură
Scârțâitoare
Piticul de gips și cocoșul de fier,
Care e invidioasă și rea de gură,
Și cea mai mare
Bârfitoare
Din cartier.
Dar cine-ar fi în stare
Să înșire
Toate sentimentele caselor de pe strada mea?
Ar trebui o carte mult mai mare
Și o povestire
Despre cu totul și cu totul altceva.
Pe când eu abia reușesc să inventez
O poveste cu maidaneze și maidanezi.
P.S. Macheta aceasta este prevăzută și cu un postament asta pentru a putea fi folosită și dacă nu este fixată pe perete. Dimensiunea ei este de 1 metru lățime și 80 centimetri înălțime. Norii sunt suspendați și dacă se dorește, se pot folosi pe ambele părți.
