La fel ca anul trecut, penultima zi din ianuarie a fost în compania unei vulpi.
V de la veselie, voioșie, varietate, viroză ori vulpe? Cred că de la toate câte puțin.
Anul trecut scriam așa:
Animalele sălbatice s-au prezentat în fața copiilor de cinci ani pentru o provocare, aceea de a vedea ce mai țin minte de anul trecut. Cele două părți se mai întâlniseră doar că Fluturașii erau mai mici atunci, în timpul scurs de la precedentul joc multe schimbându-se. În bine pentru toată lumea, fără nici o excepție. Singurul regret este acela că acum sunt cam mulți copii bolnavi și mi-ar fi plăcut să fie toată lumea. Însă cum nu pot interveni în această situație, gripele și virozele făcându-și de cap, unii dintre copii continuând să frecventeze grădinița chiar dacă tușesc și le curge nasul, îmi dau toată silința să găsesc abordări și subiecte care să le placă, să-i provoace și să-i stimuleze.
Acum, din fericire, nu mai sunt atât de mulți copii bolnavi ei trecând prin această stare săptămâna trecută când situația stătea complet diferit. Ei sunt mai mari, au dobândit o imunitate mai mare și nu doar imunitate ci și cunoștințe pe măsură.
Am recapitulat despre ceea ce am vorbit marți, atunci animalele nocturne și diurne fiind în atenția noastră dar la poveste și ce a urmat accentul a fost pe vulpe, cea pentru care eu am o slăbiciune, relația mea cu ea fiind cu state vechi și cu registre diferite din secole la fel de diferite. Vulpea m-a însoțit din copilărie până acum, amintirile mele fiind multe și variate, aproape toate frumoase dacă e să mă gândesc mai bine. Are vulpea asta ceva ce eu nu cred că mă caracterizează însă cel mai important om din viața mea îmi tot repetă acest lucru cu obstinație, că mă asemăn cu ea. Poate de aceea, subconștientul meu o tot scoate la înaintare iar poveștile cu ea sunt destul de multe și frumoase.
Însă până am ajuns să puricăm vulpea ne-am aplecat puțin peste litere, copilașii din această grupă, marea lor majoritate, mergând din toamnă la școală. În cazul multora dintre ei, literele încep să capete consistență, putându-le identifica pe cele de la începutul cuvintelor, despărți în silabe, alintând cuvintele specificând corect (atâta cât se poate la această vârstă) pluralul (eu zic una, tu spui multe).
Am cântat și am dansat noi pentru că au fost nu știu ce probleme cu internetul și nu ne-am putut conecta. Ne-am descurcat și încă foarte bine, chiar dacă am mai încurcat cuvintele, tonusul a contat.
O fișă în care folosind Metoda Diamantul am recapitulat despre animale sălbatice a reprezentat o altă secvență care a cuprins decupat, lipit și multă atenție. S-au descurcat excelent.
„Vulpea și Steaua” a ajuns iar în atenția copiilor asta pentru că o carte cu textul și ilustrațiile ei trebuie să zăbovească mai mult în atenția lor pentru a o pătrunde mai bine. De data asta am vorbit la început despre mirosul cărților, textura foilor care o alcătuiesc și a copertelor, despre cerneala folosită și culorile pe care le vedem.
E atât de interesantă o abordare mai amănunțită a textului mai ales că această carte are atât de puțin. Poate fi desfăcută fir cu fir (a se citi cuvânt cu cuvânt) pentru a-i face pe cei mici să le priceapă sensul.
Finalul a fost alocat meșterelii, o vulpe născându-se sub ochii noștri.
Prima luna a anului 2025 a trecut frumos. Fericită de provocările care vor urma cărora îmi voi da silința să le fac față.
