Le mărturiseam astăzi copiilor de grupă mare cât de mult îmi place să mă întâlnesc cu ei, cu cât drag vin, cât mă pregătesc căutând subiecte și ce provocare este pentru mine fiecare întâlnire, atunci când trebuie să dau din mine ce este mai bun. A fost o confesiune care a venit într-un moment special pe care sper ca ei să-l povestească acasă.
Mulți adulți consideră că ceea ce se petrece la grădiniță e ceva ce ține mai mult de faptul că preșcolarii au un loc unde să stea în siguranță, însă se înșală amarnic. În timpul acestui program copilul învață să respecte niște rutine, își perfecționează abilitățile motrice ori în cazul unora chiar aici le dobândesc, învață să vorbească corect, să numere, să facă exerciții grafice și lista este foarte foarte lungă.
În multe grădinițe din România de astăzi s-a îmbunătățit foarte tare logistica, sălile de grupă fiind mai luminoase, călduroase, utilate cu cele mai noi accesorii necesare acestei etape atât de importante. Spun asta în cunoștință de cauză pentru că merg mult prin grădinițe și școli și văd ce progrese mari s-au făcut. Însă totul depinde de factorul uman pentru a pregăti acești copilași pentru etapa ce urmează, școala.
Copiii din această grupă sunt minunați și nu spun asta gratuit ci cu argumente solide și pertinente. Doamnele din fața lor dedicate și devotate, dornice de a crea un climat propice acestui sistem de învățare prin joc. Mulți dintre copii, atunci când au intrat în grupa mică, nu verbalizau pentru ca acum să vorbească cursiv și logic, în propoziții mai complexe, având un vocabular foarte bogat pentru vârsta lor. Mulți dintre ei au dobândit abilități motrice excelente putând desena și colora în contur, mânuind foarfecii cu ușurință, răspunzând la tot soiul de cerințe cu care se întâlnesc la subiectele pe care le au zi de zi din multe domenii.
Temele sunt atât de variate, poveștile care le îmbracă foarte frumoase și incitante încât dau curs cu bucurie și curiozitate activităților la care sunt antrenați.
Exact așa a fost și astăzi când l-am adus pe Biscuit, Biscuit visits the pumpkin patch, un cățeluș tare frumos și năzdravan pentru a face împreună o călătorie în grădina de legume. Cum cartea nu a apărut pe piața din România, adică nu a fost tradusă, am căutat un fișier Pdf pe care l-am printat și tradus transformându-l în cartea de care aveam nevoie.
Ce va găsi Biscuit în grădina cu dovleci? Dovleacul perfect și câteva surprize prietenoase! Am invitat Fluturașii să-l însoțească pe Biscuit, mult iubitul cățeluș galben, pentru o ieșire distractivă de toamnă.
Această carte este o sărbătoare dulce și prietenoasă a toamnei care îi va ajuta pe preșcolari să descopere favoritul toamnei într-o vizită în grădină.
Însă înainte de a intra în poveste am recapitulat noțiunile pe care le-au dobândit anul trecut, atunci când alte activități au fost făcute în cadrul aceleași teme.
Fluturașii și dovleacul. Later edit
Dovleacul nu de mâncat ci de analizat
Am adus două feluri de semințe de dovleac, unele crude, altele coapte și sărate cerându-le să le analizeze așa cum am tăiat doi dovleci în fața lor și i-am pus să-i analizeze din mai multe puncte de vedere: culoare, textură, miros.
Și, ce credeți? Au știut care sunt etapele din acest ciclu, de ce anume are nevoie planta ca să se dezvolte – soare, apă, lumină, căldură – cine vine și polenizează floarea pentru a apărea fructul iar asta m-a bucurat foarte mult! Pentru a consolida toate cele de mai sus, i-am provocat să rezolve o fișă în care au avut de decupat șase pătrate cu secvențele de dezvoltare pe care mai apoi să le lipească în ordinea corectă. Evident că am exemplificat fiecare etapă în parte.
Fiecare a trecut la treabă rezolvând cerința.
Apoi am intrat în lumea lui Biscuit, copiii alcătuind propoziții după imaginile din carte. Text nu are foarte mult însă noi am putut alcătui o poveste cu mai multe detalii, ele fiind rostite de copii.
Ce propoziții s-au auzit? Câteva dintre ele au fost:
Fetița are o cămașă verde.
Biscuit trage un căruț de culoare roșie, la care o fetiță a intervenind spunând: mai degrabă împinge un căruț roșu.
În depărtare se vede o sperietoare de ciori.
În grădină este un castravete verde.
Fetița pictează un dovleac.
Pe raft sunt dovleci cu fețe vesele și triste.
Biscuit latră la o pisicuță.
A apărut în poveste un iepuraș cu blana albă și urechi lungi.
În grădină mai sunt doi ardei, unul de culoare galbenă iar altul roșu.
Biscuit are zgarda roșie.
În depărtare se văd niște copaci și câteva tufe verzi.
Am zăbovit pe acest segment câteva minute bune, fiecare copil având posibilitatea de a spune cel puțin două propoziții.
Am dansat și cântat, mâncat un biscuit și câteva feliuțe de morcov și am ajuns la activitatea finală aceea a realizării unui craft folosind semințe de dovleac crude (dar cu coarjă, cum m-a atenționat doamna de la piață).
A plăcut mult chiar și cei mai năzdrăvani dintre ei fiind prinși în decorarea copacului. Pentru mine ăsta este semnul că am ales inspirat.
Traversăm o toamnă frumoasă, cu multe culori și arome sănătoase, cu o vreme destul de prietenoasă, dar mai ales cu sănătate pentru că iată! cei mici nu s-au mai îmbolnăvit așa cum s-a întâmplat în toamnele trecute. Continuăm joaca noastră așa cum ne pricepem mai bine.
