Înainte de șapte sună telefonul.
– Te-am trezit?
– Nu.
– Sure?
– Yes!
Și spune ce are de spus că știe că mă pornesc înspre el. Cu mașină de împrumut, mulțumesc sis, și cu gândurile făcute ghem.
Mă spăl și în drum spre bucătărie unde vreau să-mi fac o cafea, recapitulez ce trebuie să iau de acasă. Pun la încălzit cafeaua care a rămas de ieri și mă uit cum se învârte în cuptor. Gresia e rece însă nu-mi mai trag covorul sub picioare, nu durează la fel de mult ca atunci când îi făceam senvișurile liceanului, dar nici nu mai am durerile de ovare de odinioară.
Iau ceașca de cafea și vin în cameră. Mă uit la termometru, 20° C și mai adaug jumătate de grad, e mai bine ca dimineața să fie cald, pornesc altfel. Mă uit și la cântarul pe care m-am cocoțat și văd 64 kg. Tot nemulțumită exact ca acum doi ani când aveam 74 de kg și planuri multe. Zâmbesc la gândul că au plecat planurile de aia-s așa puține kilograme.
Beau o gură de cafea care nu e cafea cu lapte ci lapte cu cafea și privesc la vulpea desenată pe cană. Capul i-a rămas la bucătărie însă corpul transmite ceva. Ce? Voie bună și chef de viață. Mă gândesc că nu degeaba asta mi s-a arătat. O fi însemnând ceva.
După un drum întins pe două ore am ajuns în Iași și pentru că studentul nu terminase orele, o plimbare prin parcul Copou mi s-a părut mai mult decât potrivită.
Și m-am plimbat mai bine de o oră timp în care nu am fost chiar singură pentru că prieteni dragi mi-au apărut în minte eu dialogând cu ei așa cum numai noi știm.
Nu, nu am luat prânzul acolo pentru că nu am dorit știind că nu peste multă vreme mă voi întâlni cu Luca, dar am ronțăit o turtă dulce pe care am găsit-o în rucsac. Știam că pot să o mănânc pentru că urma să merg mult pe jos.
L-am luat de la facultate pentru că s-a învoit de la ultima oră și am mers acasă, acolo unde urmă să simtă gusturile de acasă cu atmosferă cu tot.
După ce a terminat de mâncat eu am plecat să mai cumpăr câte ceva, nu înainte de a pune o mașină la spălat. E bine că există un balcon în care se pot pune rufele la uscat fără a face umezeală în casă. Fereastra poate sta întredeschisă și așa se poate aerisi.
De la Jumbo, cel care se află chiar lângă casă, am cumpărat o husă de pat pentru că am uitat cearșaful acasă găsind ceva care să se potrivească cu așternutul. Am mai luat ceva de meșterit cu copiii la atelierele pe care urmează să le fac și m-am uitat la multitudinea de Moși și ornamente de Crăciun care sunt din abundență și care îți solicită nervii la maximum.
Odată revenită acasă, am făcut munca pe care o face orice mamă, ori cel puțin așa cred, adică am întins rufele spălate, am schimbat lenjeria și am călcat hainele pe care le spălase el. În timpul ăsta, cât am călcat, am vorbit exact așa ca în vremurile în care eram împreună acasă. Multe poți afla în timpul acestei activități atât de domestice. Era întuneric când am plecat și am prins un trafic destul de aglomerat, Waze-ul îndrumându-mă pe niște cărări mai puțin bătătorite.
Începuseră știrile de la ora 19:00 atunci când am intrat în casă însă cum nu terminasem ce aveam programat pe ziua asta am trecut la treabă. Mâine merg la întâlnire cu Fluturașii deci nu mă pot prezenta oricum. Cam așa a fost ziua de astăzi. Minunată, nu?
