Primăvară, căldură, sărbători care se apropie. Ce subiect era mai potrivit de adus în fața copiilor mai potrivit ca oul? Și pentru că știam cartea nimerită, am constrit pe povestea dintre coperte o activitate integrată pe care să o realizez alături de copii. Provocarea a fost de a prinde în această poveste copii de vârste diferite, care nu se cunosc, și care nu au mai lucrat niciodată în această formulă. Educatoarele știu despre ce este vorba, mă refer la cele care lucrează cu grupe combinate, diferența fiind acolo de până la trei ani, aici eu având de înfruntat o diferență mai mare de patru ani, având alături copii de la grupă mijlocie și până la elevi în clasa a II-a. Ce magie trebuie să faci pentru a-l face pe cel mare să-l lase și pe cel mic să răspundă ceea ce știe? Una adevărată!
Ca text non-ficțiune, Puii nu sunt singurii de Ruth Heller, este plin de ilustrații și vocabular bogat atrăgând cititorii cu ilustrații ademenitoare. Acest text distractiv, optimist și informativ îmbină minunea inerentă a
copilărie cu o colecție de fapte fascinante și, în ciuda aspectului său, este un exemplu grozav de text bogat de nonficțiune pentru tinerii cititori.
Textul din carte este scurt și simplu având propoziții clare pe parcursul mai multor pagini, permițând astfel tinerilor cititori să digere fiecare informație pe cont propriu lucrând pentru a pune cap la cap o idee mai mare. Sunt puține cuvinte, dar cele care sunt acolo transmit informații importante precum și un vocabular esențial. Ilustrațiile bogate și detaliate par a fi simple opere de artă oferind cititorilor imagini precise ale numeroaselor specii menționate în carte. Tineri cititorii pot dobândi multe cunoștințe (și divertisment!) de la o examinare atentă nesfârșită a imaginilor însă aici nu a fost cazul, cartea fiind în limba engleză iar copiii (mare parte dintre ei) neștiind a citi. Drept pentru care eu am fost povestitorul.
Având în vedere acest fapt am provocat copiii să fie atenți la ilustrații, mai bine spus la detaliile din ilustrații pentru a conecta ilustrația cu informația oferită așa făcând legătura dintre animale. Întrebările sunt prezentate în ordinea în care pot/ar trebui să fie rostite și fiecare se potrivește cu o întindere de două pagini din carte.
– Ce faci cu ouăle de găină?
– Cum arată ouăle de găină? Care este dimensiunea lor? Culoare? Formă?
– Vă puteți gândi la alte animale care depun ouă în afară de găini? Unde le-ai văzut?
– Ce fel de păsări vezi aici? Locuiește vreuna dintre ele pe aici?
– Ce legătură are dimensiunea oului păsării cu dimensiunea corpului ei?
– Aceste ouă verzi din ocean au ceva în comun. De ce crezi că au forma, culoarea și dimensiunea la fel? De ce îți amintește?
– Recunoști vreuna dintre aceste insecte? Sunt unele dintre ele pe care le-am putea găsi afară?
– Ce creaturi din această carte trăiesc în peisajul nostru?
– Îți amintești numele vreuneia dintre aceste creaturi menționate mai devreme în poveste?
– Ce animale nu depun ouă?
Ilustrațiile bogate și strălucitoare împărtășesc informații științifice despre fiecare specie. I-am sprijinit (mai ales pe cei mici) să recunoască acest lucru pentru a putea culege cantitatea maximă de informații din text.
Am provocat copiii să facă niște investigații legate de ouă, cele care leagă toate animalele, insectele, peștii, reptilele ale căror imagini le-au recunoscut în carte.
1. Am discutat cu ei sensul cuvântului „investigați” rugându-i să-și împărtășească ideile despre ce înseamnă să investighezi ceva sau să fii anchetator.
2. După o citire atentă a cărții, le-am spus că acum fiind familiarizați cu povestea, vor deveni anchetatori – însărcinați cu provocarea de a descoperi cât mai multe informații din cuvintele și imaginile incluse în carte.
Două experimente în care am folosit ouă au ajutat la această etapă. Primul dintre ele a fost acela în care au văzut cum un ou poate pluti ori poate rămâne la fundul paharului. Sarea pe care am adăugat-o într-unul dintre pahare făcând posibilă plutirea. Acesta a fost un experiment colectiv.
Experimentul individual a fost acela unde copiii au pus câte un ou pe prepeliță și unul de găină într-un pahar, pentru a adăuga apoi 160 ml de oțet. Cum au făcut asta? Au măsurat lichidul cu ajutorul unui pahar Berzelius fiind atenți la gradațiile de pe el. Fiecare, indiferent de vârstă, a făcut acest lucru.
Nu a lipsit nici fișa cu ciclul de viață al găinii, aici cei mici având de decupat și lipit în ordinea corectă imaginile.
Pe cei mari i-am delectat cu niște labirinturi și știind ce mult le îndrăgesc am pregătit mai multe.
Cât timp au lucrat au tras cu ochiul la minunea din pahar acolo unde oțetului nu i-a trebuit prea mult pentru a scoate petele de pe ouăle de prepeliță, în ceea ce-l privește pe cel de găină, acesta fiind complet acoperit de bule dând senzația că fierbe.
Cu cei mici am avut și o secvență matematică, machetă găină și ouțele mici ajutându-mă.
Pe final, o parte dintre copiii prezenți au dorit să facă un craft. Materiale necesare: foi carton A4 galben și portocaliu, googly eye, fulgi de ovăz, pioneze tip clemă, aracet, tipar pui și ou (de pe twinkl).
Fulgii de ovăz au avut mare succes fiind savurați de mulți dintre participanți. Mi-a părut rău că nu am putut face un porridge, era tare bine venit după atâta muncă.
Acum, când scriu aceste rânduri, sunt bucuroasă că am făcut acest atelier chiar dacă a fost mai solicitant ca celelalte, pentru că ce e făcut e bun făcut iar efortul nu este benefic doar copiilor ci și nouă, mie și doamnei Simona, cele care organizăm. Provocarea continuă săptămână viitoare când ne jucăm și aflăm lucruri noi despre obiceiurile de Paște. Unde? La Rainbow Land, locul unde petreci timp de calitate.
