E așa un miros de primăvară afară de mai bine de câteva zile că nu puteam alege alt subiect pentru a-l aduce în fața copilașilor care doresc să petrecem câteva ore împreună în locul de vis numit Rainbow Land.
Totul s-a petrecut ieri, de dimineață, doar că oboseala m-a doborât de data aceasta, după-masă nemaifiind funcțională încât să pot consemna aici ce și cum a fost.
Am sosit la ora stabilită pregătită de întâlnire cu mai mulți copii doar că lucrurile s-au schimbat, nu știu din ce motive, dar sper ca motivele să fie altele decât boala. Pentru că boala își face de cap prin trupuri mari și mici, viroze încăpățânate agățându-se de oricine le iese în cale, depărtând pe cei prinși de colegi și activitățile zilnice. E o perioadă pe care mulți o știu, mă refer la cei mai copți, pentru că la schimbarea dintre anotimpuri o aiureală ne învăluie trupurile slăbite după prea puțin soare ori zăbovitul prelung în case.
Tocmai de aceea, povestea care s-a arătat ochilor în timp ce căutam variante de abordare s-a potrivit perfect cu starea din teren.
Când vei domni și tu este o minune de poveste despre care am scris în anul 2019 și de care cu mare drag mi-am adus aminte.
Am citit povestea și am analizat cuvintele așa aflând ce anotimp îndrăgește fiecare și a fost bine pentru că am putut acoperi toată paleta lor. A contat foarte mult și data nașterii copiilor, fiecare alegându-și anotimpul preferat după ea.
După poveste am provocat copii să facă un experiment, acela în care floarea înflorește într-o farfurie, unii dintre ei fiind mirați de cea ce descoperă.
A urmat, cum mi s-a părut și firesc o discuție despre părțile componente ale unei plante, aici copiii trebuind a decupa, colora și asambla în ordinea etapelor o floare. Fișele necesare le-am descărcat de pe internet.
Un labirint și câteva cuvinte ascunse au captat atenția participanților de la mic la mare, fiecare rezolvând după puteri, acolo unde s-a cerut ajutor s-a dat, cum altfel?!
Ultima etapă a fost aceea când am meșterit o floare, în mijlocul ei fiind o acadea. Au fost necesare mai multe secvențe pentru a construi tulpina, frunzele și petalele pe care le-au parcurs pe rând folosind materiale și tehnici diverse.
Două ceasuri au trecut ca prin farmec iar atunci când am ridicat privirile de la ceea ce făceam ne-a întâmpinat un soare care avea gura până la urechi. Știa el că la noi sufletul e cu gura până la urechi.
Ne reîntâlnim sâmbăta viitoare cu cei care sunt dornici de povești de povești, clipe aparte și oameni adevărați nu virtuali.
