Abraxas, despre care am scris zilele trecute a adus cu el pe lângă frământări și alte cărți. Nu sunt străină de acest exercițiu, pentru că l-am mai făcut, rezultatele spunându-mi că trebuie să-l repet, șansele de bucurie și stare de bine fiind sporite.
Iar astăzi a sosit una dintre ele, Vestibul semnată de Al. Ivasiuc. Numai cine e îndrăgostit de cărți, sincer și fără urmă de impostură, știe despre ce vorbesc. E ceva ce nu poate fi descris în cuvinte, un sentiment atât de simplu și deopotrivă extrem de complicat încât doar cine e un magician al cuvintelor îl poate descrie. E ceva ce se trăiește, zău!
Când a sosit coletul, m-a prins așa:
Pe seară, după ce toate treburile au fost termine, am simțit așa:
Și ca să vă fac curioși, iată cum începe romanul semnat de Al. Ivasiuc:
Spor la ce mai citiți!
