Într-o convorbire care mi-a adus multă bucurie, mirare și tihnă, Cristina mă întreba dacă nu pot pleca pentru câteva zile măcar undeva unde să-mi limpezesc gândurile și să-mi peticesc sufletul. Nu m-a mirat întrebarea ei pentru că am mai auzit asta de la Răzvan și dacă atunci m-a pus pe gânduri acum am înțeles că e o variantă bună de luat în seamă.
La cum se prezintă acum datele nu pot pleca sub nici o formă însă asta nu înseamnă că nu o pot face cu gândul. Și-am reușit să ajung tocmai la Marghita deci, se poate. Iar eu am răbdarea necesară să aștept că o să vină și vremea mea.
