machetedidactice.com

Albă zi într-o săptămână colorată

Săptămâna Altfel se încheie la această grădiniță din orașul nostru într-o perioadă în care cadrele didactice sunt în grevă. Pentru că nu știu care au fost motivele pentru care aici lucrurile s-au desfășurat așa nu mă pot pronunța însă știu că cei care lucrează în învățământ sunt îndreptățiți să solicite aceste revendicări, remunerația lor fiind una scăzută raportat la nivelul la care au ajuns astăzi costurile necesare unui trai decent. Nu știu cum se va termina acest demers al dascălilor însă ce se petrece în învățământul nostru este ceva fără precedent, costurile pe care le vom suporta mai târziu fiind imposibil de cuantificat.

Revenind la Fluturași, ultima zi din săptămâna școlară a fost albă, provocarea fiind una inedită, despre o zi albă nemaidiscutând la final de primăvară cu 24 de grade în termometre. M-am gândit cum anume să îmbrac această întâlnire și tot noaptea m-a ajutat în găsirea soluției, partea bună a insomniilor mele fiind aceea că pot căuta mental tot soiul de variante și slavă domnului! mai și găsesc.

Inițial am crezut că va fi o zi multicoloră, dar iată că nu a fost așa, albul venind ca o binefacere, o curățare a tot și toate, un respiră din avalanșa de culori care ne-au învăluit în ultima vreme. Nu mai pomenesc de sentimentele și trăirile noastre, ale tuturor, acestea îmbrăcând un spectru cromatic atât de vast, imposibil de cuprins cu privirea și gândul.

Ce se putea face într-o zi albă când afară sunt sute de nuanțe de verde? M-am hotărât la câteva secvențe pe care le-am considerat a avea priză la cei mici. În primul rând am adus în atenția lor o poveste albă, adică o poveste pe care am ilustrat-o cu ajutorul imaginilor alb-negru. Povestea aleasă a fost din seria Winnie the Pooh, numele ei fiind The super bounce. Pentru asta am printat secvențe din ea, aici referindu-mă la imagini, povestea fiind spusă de mine, nu citită.

Mult îmi place să spun povești mai ales să îmbrac imaginile existente, aceasta fiind o ocazie nemaipomenită. Cunosc povestea asta foarte, foarte bine, am multe cărți cu ea unele luate din Marea Britanie la noi nefiind traduse. L-am cunoscut pe Winnie odată cu primul meu fiu alături de el descoperind aceste caractere pe care ar trebui să le întâlnească fiecare copil.

Winnie-the-Pooh este o carte pentru copii apărută în 1926 scrisă de autorul englez A. A. Milne și ilustratorul englez E. H. Shepard. Acțiunea se petrece în pădurea fictivă Hundred Acre Wood, și cuprinde o colecție de povestiri care urmăresc aventurile unui ursuleț de pluș, Winnie-the-Pooh, și a prietenilor săi Christopher Robin, Piglet, Eeyore, Owl, Rabbit, Kanga și Roo. Este prima dintre cele două colecții de povești ale lui Milne despre Winnie-the-Pooh, a doua fiind The House at Pooh Corner (1928). Milne și Shepard au colaborat anterior pentru revista engleză de umor Punch, iar în 1924 au creat When We Were Very Young, o colecție de poezie. Printre personajele din cartea de poezii a fost un ursuleț de pluș, Shepard, modelat după jucăria fiului său. După aceasta, Shepard l-a încurajat pe Milne să scrie despre jucăriile fiului său Christopher Robin Milne și astfel au devenit inspirația personajelor din Winnie-the-Pooh.

Cartea a fost publicată la 14 octombrie 1926 și a fost atât bine primită de critici, cât și un succes comercial, vânzându-se în 150.000 de exemplare înainte de sfârșitul anului. Analiza critică a cărții a susținut că aceasta reprezintă o Arcadie rurală, separată de problemele sau problemele din lumea reală și nu are subtext intenționat. Mai recent, au fost criticate lipsa personajelor feminine pozitive (adică singurul personaj feminin, Kanga, este descrisă ca o mamă rea).

Winnie-the-Pooh a fost tradus în peste cincizeci de limbi; o traducere în latină din 1958, Winnie ille Pu, a fost prima carte în limbă străină care a fost prezentată pe Lista celor mai bine vândute New York Times și singura carte în latină care a fost prezentată vreodată. Poveștile și personajele din carte au fost adaptate în alte medii, în special într-o franciză a companiei Walt Disney, începând cu Winnie the Pooh și Honey Tree, lansată pe 4 februarie 1966 ca un film dublu cu The Ugly Dachshund. La 1 ianuarie 2022, cartea originală Winnie-the-Pooh a intrat în domeniul public în Statele Unite, unde Skyhorse Publishing a lansat o nouă ediție colorată de Diego Jourdan Pereira. (sursa: aici)

Cum pomeneam mai sus, de-a lungul timpului am cumpărat cărțile apărute pe care acum nu le-a mai republicat nici o editură și e păcat pentru că așa au acces la ele mai puțini cititori. Două dintre ele apărute la editura Egmond au și CD-uri unde povestea este citită de Florian Pittiș, un regal.

„Ursuleţul Winnie şi copacul cu miere”- carte şi fişe de lucru

„Ursulețul Winnie și Ziua Furtunoasă”

De aceea mi-e foarte ușor să duc povestea singură, fără a avea suport scris, imaginile putându-le îmbrăca și după ce anume urmăresc eu.

Secvența în care Tigrilă merge pe niște bușteni încercând să-și mențină echilibru m-a determinat și pe mine să o reproduc, copiii dând curs provocării cu bucurie și chiote.

Am vorbit despre bușteni și ce anume înseamnă ei, subliniind și scorbura, acolo unde are casa veverița, despre canguri și salturile lor amețitoare, nu am uitat nici legumele din grădina lui Iepurilă, cel mai harnic iepuraș. Măgarul Aiurel (Eeyore) Piglet, Kanga și Roo au personalități și comportamente diferite ceea ce se potrivește cum nu se poate mai bine cu personalitățile copiilor din grupă. După ce am spus povestea i-am întrebat pe cei mici dacă observă ceva diferit față de alte povești pe care le-au auzit spuse de mine și o fetiță a remarcat faptul că nu există culori, așa apărând și cartea cu culori cu tot spre deliciul prichindeilor.

Meștereala zilei a fost aceea în care cei mici au dat culoare unor flori, fiecare cum și-a dorit. Pe o folie de laminat am conturat o floare, copiii punând bucățele de hârtie creponată pe petale, frunze și tulpină. Mai apoi, au laminat aceste folii, bucuria și încântarea fiind maximă.

Vor fi voci care vor spune că un copil de trei ani nu e capabil să facă așa ceva iar eu vin să combat aceste gânduri pentru că practica mi-a arătat, nu o dată, că se poate. Este nevoie de exercițiu, determinare, repetare, seriozitate și înțelegerea că cei mici pot face multe dacă sunt lăsați, îndrumați și încurajați. Și da, în primă fază trebuie ajutați, dar pe urmă mulți dintre ei se descurcă, chiar foarte bine, putând parcurge toți pașii necesari în executarea lucrării cu precizie.
Știți cum se citește bucuria reușitei? Pe toată fața și pe toată ființa lor!

S-a mai dus o săptămână, ce repede! Vine vara cu toate minunile ei. Iar eu sunt pregătită să aduc în fața celor mici provocări diverse, dar mai ales să fac echipă de poveste cu Irina și Mihaela, fără de care toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Au contribuit și părinții acestor micuți care au dat curs provocării mele, aceea de a clădi temeinic, cu seriozitate și responsabilitate un postament necesar pentru mai târziu.

Lasă un răspuns

%d