Starea mea nu se potrivește chiar mănușă cu versurile melodiei lui Smiley, dar nici prea multe deosebiri nu sunt. Oricum, cât am lucrat această machetă doar linia asta melodică am avut-o în cap, reușind a face un salt în timp, acu mai bine de zece ani, când aceste note muzicale se așezau diferit în sufletul și mintea mea.
Plec pe Marte
Plec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Și mai departe, și mai departeNu mai suport, plec de tot
Îmi iau lumea-n cap, m-arunc peste bord Plec de tot, n-am servici N-am bani, bat pasu’ pe loc Nici prieteni nu am, mă simt singur Singur, singur de tot, da’ singur de tot De ce să mai stau? N-am niciun motiv Mă simt inutil, n-am nimic din ce vreau Mă căuta norocul, dar nu știa unde stau Nu știa unde stau, nu știa unde stau, nu știa unde stauPlec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Și mai departe, și mai departeUnde să ne mai ascundem când fugim de noi?
În jur e pace, nu-mi place, în suflet port un război Sunt un sălbatic într-o lume civilizată cu forța Și nu sunt genul să vă car torța Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte Deci nu mai avem nevoie de cuvinte Constat că sunt plecat cu capul, deci sunt normal Uite, am reușit, m-am relaxat în ultimu’ hal Orice vis devine realitate, dacă ești tâmpit Poți fi pus la locul tău cu medicamentu’ potrivit Uitându-mă pe geam, mă-ntorc, și plec din nou Te invit să vii când nu sunt, prezența ta îmi face rău Prietenii care mă acceptă cum sunt, mă plictisesc Iar pe cei care fug de mine, nu-i mai găsesc Dacă mi-aș permite să fiu cum sunt, n-aș mai scrie Și m-aș duce, zâmbind, de zece ori pe zi la pușcărie Gândesc la rece când inima fierbe, sunt un intrus Din propria mea lume mă simt exclus. Plec departePlec de tot, departe de tot
De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Și mai departe, și mai departehttps://www.youtube.com/watch?v=sTKioRL1UIs
Printre acordurile de mai sus și-au făcut loc tot soiul de dorințe, unele dintre ele imposibil de atins însă din visare nu mă poate opri nimeni. E locul în care cele mai năstrușnice plăsmuiri prind substanță și mă bucur că nu mi-am pierdut această putere, de a visa.
Fie ca acest cosmonaut să sădească în mintea prichindeilor năzuințe care peste ani să devină realitate. Și cine știe, poate voi primi o notificare tocmai din spațiu. De pe Lună, ori poate chiar de pe Marte?!