machetedidactice.com

Plec pe Marte

Starea mea nu se potrivește chiar mănușă cu versurile melodiei lui Smiley, dar nici prea multe deosebiri nu sunt. Oricum, cât am lucrat această machetă doar linia asta melodică am avut-o în cap, reușind a face un salt în timp, acu mai bine de zece ani, când aceste note muzicale se așezau diferit în sufletul și mintea mea.

Plec de tot, departe de totDe tot ce-am avut, dar am pierdutPlec departe, plec pe MarteȘi acolo poate, poate, poatePlec de tot, departe de totDe tot ce-am avut, dar am pierdutPlec departe, plec pe MarteȘi acolo poate, poate, poateȘi mai departe, și mai departe
Nu mai suport, plec de totÎmi iau lumea-n cap, m-arunc peste bordPlec de tot, n-am serviciN-am bani, bat pasu’ pe locNici prieteni nu am, mă simt singurSingur, singur de tot, da’ singur de totDe ce să mai stau? N-am niciun motivMă simt inutil, n-am nimic din ce vreauMă căuta norocul, dar nu știa unde stauNu știa unde stau, nu știa unde stau, nu știa unde stau
Plec de tot, departe de totDe tot ce-am avut, dar am pierdutPlec departe, plec pe MarteȘi acolo poate, poate, poatePlec de tot, departe de totDe tot ce-am avut, dar am pierdutPlec departe, plec pe MarteȘi acolo poate, poate, poateȘi mai departe, și mai departe
Unde să ne mai ascundem când fugim de noi?În jur e pace, nu-mi place, în suflet port un războiSunt un sălbatic într-o lume civilizată cu forțaȘi nu sunt genul să vă car torțaLumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simteDeci nu mai avem nevoie de cuvinteConstat că sunt plecat cu capul, deci sunt normalUite, am reușit, m-am relaxat în ultimu’ halOrice vis devine realitate, dacă ești tâmpitPoți fi pus la locul tău cu medicamentu’ potrivitUitându-mă pe geam, mă-ntorc, și plec din nouTe invit să vii când nu sunt, prezența ta îmi face răuPrietenii care mă acceptă cum sunt, mă plictisescIar pe cei care fug de mine, nu-i mai găsescDacă mi-aș permite să fiu cum sunt, n-aș mai scrieȘi m-aș duce, zâmbind, de zece ori pe zi la pușcărieGândesc la rece când inima fierbe, sunt un intrusDin propria mea lume mă simt exclus. Plec departe
Plec de tot, departe de totDe tot ce-am avut, dar am pierdutPlec departe, plec pe MarteȘi acolo poate, poate, poatePlec de tot, departe de totDe tot ce-am avut, dar am pierdutPlec departe, plec pe MarteȘi acolo poate, poate, poateȘi mai departe, și mai departe
https://www.youtube.com/watch?v=sTKioRL1UIs
Printre acordurile de mai sus și-au făcut loc tot soiul de dorințe, unele dintre ele imposibil de atins însă din visare nu mă poate opri nimeni. E locul în care cele mai năstrușnice plăsmuiri prind substanță și mă bucur că nu mi-am pierdut această putere, de a visa.
Fie ca acest cosmonaut să sădească în mintea prichindeilor năzuințe care peste ani să devină realitate. Și cine știe, poate voi primi o notificare tocmai din spațiu. De pe Lună, ori poate chiar de pe Marte?!

Lasă un răspuns