Se aude tot mai clar un zumzăit, nu-i așa?

Și nu, nu mă refer la zgomotul pe care nu mă gândeam să-l mai văd aevea, cel al armelor. Gândul meu fuge cât poate de repede spre pajiști înflorite, culori calde și hărnicie.
Hărnicia albinelor!

N-aș ezita nici o secundă dacă ar veni cineva să facă o magie transformându-mă într-o albină, pentru a lucra în stup. Chiar dacă știu că o albină trăiește atât de puțin, tot n-aș ezita. Însă nu chiar acum că mai am puțină treabă de rezolvat.