machetedidactice.com

„Trandafirii din Mexic” de Pam Muñoz Ryan

Citesc literatură pentru copii des pentru că simt nevoia, pentru că trebuie să fiu în cunoștință de cauză atunci când mă întâlnesc cu ei, dar mai ales pentru că-mi place. Editura Arthur are oferte de nerefuzat în colecțiile sale history, smart, classic, funny, fantasy găsindu-se titluri de neratat, povești bune nu doar pentru copii. Iar adulții pentru a fi pregătiți atunci când tot îndeamnă la lectură, ar trebui să fie cu temele făcute.

Așadar, cartea despre care vreau să vă vorbesc astăzi, pe final de zi, este cea scrisă de Pam Muñoz Ryan, Trandafirii din Mexic, una care se află de multă vreme în biblioteca noastră, dar care nu s-a cerut citită până acum. Nu știu care au fost motivele, însă așa au stat lucrurile până alaltăieri, atunci când am început să o citesc pentru ca aseară să o termin.

Este povestea unei tinere care a învățat care este importanța dragostei și a prieteniei, sacrificiul pentru familie și prieteni.

Povestea  se petrece la începutul secolului trecut, în anii douăzeci, atunci când Esperanza trăiește o viață lipsită de griji,  plină de fericire și dragoste la o fermă din Mexic, alături de părinții și bunica ei. Este nevoie ca lucrurile să iasă de pe făgașul firesc pentru ca totul să se schimbe, Esperanza având parte de o schimbare dramatică în viața ei.

Atunci când tatăl ei este ucis, totul se schimbă, viața luând o turnură greu de priceput de o copilă nepregătită. Păpușa de porțelan pe care o primește la zi aniversară,  an de an, de la tatăl ei va rămâne ca un reper peste timp, atunci când lucrurile se vor fi așezat complet diferit față de ce era ea pregătită să știe.

Nu am de gând să povestesc în amănunt cum stă treaba cu această familie, dar din postura de părinte, câteva întrebări devin de-a dreptul chinuitoare.

Suntem noi pregătiți să pregătim copiii pentru ce va urma?
Avem noi, părinții, abilitățile necesare de a învăța propriii copii să facă față provocărilor viitoare?

Nu știu câți dintre noi, cei aflați în tagma părinților, putem da răspunsuri acceptabile.

Pentru că povestea lui Pam Muñoz Ryan ne arată că lucrurile stau diferit.
Aici este vorba pe lângă pierderea unui părinte, situație cu care trebuie să se confrunte un copil, de multe alte lucruri extrem de complexe, pe care nici un adult nu ar putea să le parcurgă nepregătit fiind. Este vorba despre părăsirea căminului unde ți-a fost cald și bine și erai în siguranță, a țării pe care o știai, a limbii pe care o vorbeai, a tot ceea ce cunoșteai, abandonarea persoanelor dragi care reprezentau pentru tine un reper.
Lumea complet străină în care au intrat, așa cum s-a petrecut cu Esperanza și mama ei, este una care necesită timp pentru a-i desluși tainele.
Ce m-a mirat pe mine?
Docilitatea Esperanzei. Da, asta cred că m-a mirat cel mai tare. Mă așteptam să protesteze mai zgomotos, ceea ce nu s-a întâmplat.
Am apreciat atitudinea mamei care, parcă, s-a lepădat de toate cele cu care era obișnuită, într-un fel ce la suprafață a părut foarte facil. E mai ușor învățul decât dezvățul, asta-i clar deja!
Am apreciat relația dintre fată și mama ei, dar mai ales relația dintre bunică și nepoată, una care mai mult se simte decât se rostește.
În cartea asta sunt subiecte grele ele fiind îmbrăcate în „haine” mai comode, însă asta este doar o aparență. Reprezintă o trambulină pentru eventuale discuții care ar fi minunat să și aibă loc.
Să nu vă mirați dacă pe parcursul lecturii o să vă mai aplecați privirea și asupra mâinilor proprii, cele care au povești de spus pentru cine are timp să le asculte. Ori dacă veți vibra ori intra la bănuieli atunci când este vorba despre superstiții, aflând ce anume înseamnă dacă te înțepi într-un spin de trandafir.
Este indicat de urmărit de către cititor și relațiile de prietenie nu doar cu Miguel, ci și cu Marta ori Isabel.
O poveste pe care ar fi bine să o aflați pentru a ști cum stau lucrurile atunci când viața are alte planuri pentru tine.
Spun asta în cunoștință de cauză, pentru că oricât ai fi de pregătit, atunci când ți se întâmplă ție este cu totul diferit.
Dacă nu sunteți de acord, aștept să mă contraziceți. Și chiar vă rog!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: