Vorbeam zilele trecute cu o prietenă de suflet (căreia nu doresc a-i da numele pentru a nu stârni mai știu eu ce nebunii prin mărturisirea pe care o voi face) și aflam despre grozăviile prin care trece, sursa fiind școala românească. Școala românească de stat, sursa multor contradicții pe lângă realizările care sunt tot mai palide.
Am aflat că al ei copil, la liceu fiind, se lovește de niște probleme pe care eu și Luca le-am trăit în școala generală. Dacă la noi bullingul venea dinspre copii, adulții/profesorii + părinții neputând a-l gestiona, la ei această stare vine din partea profesorilor. O seamă de profesori care în ciuda anilor petrecuți la catedră nu reușesc să înțeleagă, cu adevărat, care este menirea lor și ce anume au de făcut în procesul anevoios numit educație.
Oameni care nu acceptă nici o întrebare venită din partea copiilor, care nu fac lecțiile din motive care mai de care mai bizare, atitudini pline de silă/lene/plictiseală pentru că nu-i așa! dacă ai treizeci de ani la catedră și toate gradele date ești profesor eminent și gata, nu mai ai nimic de făcut, poți călca în picioare generații de copii că așa ai tu chef și nu are nimeni ce să-ți facă. Titularizarea asta a ajuns un fel de scut de nepenetrat de nici o lege, aici fiind inclusă și cea a bunului simț. Profesori care în loc să predea materia aduc tot soiul de argumente pro ori contra vaccinării. Vaccinul acesta care a scos la iveală multe creiere spălate complet, aflate în imposibilitatea unui raționament indiferent cum te poziționezi: pro ori contra. La școală, cu atât mai mult la liceu, auditoriul pe care un profesor îl are în față este extrem de interesant, putând aborda cu el subiecte variate, opiniile copiilor la această vârstă fiind de multe ori plăcute și surprinzătoare.
Oamenii de la catedră ar trebui să fie fascinați de faptul că pot contribui la șlefuirea viitoarelor generații și trebuie că cei care fac acest lucru, pentru că sunt oameni de așa natură, sunt foarte fericiți de demersul și realizările lor.
Noi, adulții, fie că suntem la catedră ori doar acasă trebuie să înțelegem că menirea noastră este de a ajuta, dezvolta, sădi și nicidecum de a opri, împiedica, zădărnici procesul de învățare însă cum arată școala de la noi nu înțelegem nimic. Cei mai mulți nu înțeleg și nici nu vor să facă nimic pentru a schimba starea asta.
Învățarea nu ar trebui să se termine niciodată, fascinația și gustul lucrului nou aflat fiind aparte, înălțătoare, divine uneori.
Și nu contează vârsta pentru că mereu se găsește ceva care trebuie deslușit.
Așa am pățit și eu care am aflat, abia acum, de tehnica Arborele lui Sapiro și ce anume înseamnă ea. Și mult m-am bucurat să adaug și această noțiune celor pe care deja le stăpâneam. Cu această ocazie am vizionat un film câștigător de Oscar, Sing (Mindenki) – regizat de Kristof Deák un film care ar fi bine să se afle în atenția tuturor, mici ori mari.
L-am privit cu atenție, unele scene chiar de mai multe ori, pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile, dar și pentru ca mai apoi să-l analizez cu tehnica amintită mai sus.
Dar ce este Arborele lui Sapiro?
Conflictul în viziunea lui Daniel Sapiro este asociat cu un arbore. Fiecare parte a lui reprezintă o parte componenta a conflictului:
SOLUL – mediile sociale în care izbucnesc conflicte
RĂDĂCINA – cauzele conflictului
TULPINA – părţile implicate
SCORBURA – problema clară a conflictelor
RAMURILE – efectele pentru cei din jur
FRUNZELE – acţiunile concrete ale personajelor implicate
FRUCTUL – soluţia rezolvării conflictului
Surse ale conflictelor:
Cele mai multe conflicte sunt legate de aceste șase surse ale conflictului:
1. Nevoile fundamentale sunt satisfăcute de acele lucruri de care avem nevoie ca să supraviețuim, precum alimentele, apa și aerul.
2. Valorile diferite există când oamenii împărtășesc credințe diferite. De exemplu oamenii aparținând unor religii diferite pot avea valori diferite
3. Percepții diferite există atunci când oamenii văd sau gândesc diferit un anumit lucru. De exemplu doi oameni se pot certa pentru că nu se pot pune de acord ce fel de culoare are cămașa cuiva. De fapt, se poate întâmpla ca ei să perceapă culoarea diferit.
4. Interesele diferite apar când oamenii au preocupări diferite. De exemplu, doi elevi s-ar putea certa pentru că nu se pot hotărî dacă meargă la un film sau la o petrecere.
5. Resursele limitate se referă la cantitatea limitată în care se găsesc diferite lucruri. Nu suntem cu toții bogați în lume deoarece banii sunt o resursă limitată.
6. Nevoile psihologice sunt sunt satisfăcute când avem stări precum: ne simțim capabili, responsabili, acceptați, importanți si sănătoși. de exemplu cu toții avem nevoia de a fi iubiți. Identificarea rapida a conflictelor este importantă, pentru a evita dezvoltarea situaţiilor tensionante între indivizi.
CONCLUZIA: ”Orice măr care nu este mâncat la timp, cade, și din semințele lui ia naștere un nou pom. Așa și orice conflict care nu este rezolvat la timp servește premisa pentru nașterea altui conflict”. (sursa: https://www.scribd.com/)
Mai jos este fișa, în alb, putând a fi folosită de doritori.
Analiza mea făcută după ce am vizionat filmul o găsiți în documentul word.
Iată cum am aflat ce anume înseamnă această metodă și cum pot analiza un text, film folosind-o. Încercați acest exercițiu. Zău că merită!
