Lucrurile încep să se miște oleacă. Cazurile de îmbolnăvire au scăzut cu mult sub unu, eu m-am vaccinat (și nu doar eu) s-a ajuns la un soi de imunizare în masă iar regulile de igienă mult mai împământenite și practicate după ce am repetat, îmi place să cred cu toții, multe multe luni cum anume trebuie să procedăm pentru a ne feri de virusul ăsta.
Îmi era un dor nebun de Ana, pentru că pe copiii ei încă nu-i cunoscusem, dar de Ana îmi era un dor mistuitor chiar dacă în ultima vreme ne-am mai întâlnit pentru a admira primăvara asta strașnică ce ne cuprinde.
M-am tot gândit cu ce să mă prezint în fața lor și nu puteam alege decât o poveste nouă, pentru ei nu pentru mine, așa că Dar Motan a sărit primul din bibliotecă. Dacă nu ați aflat până acum, Dar Motan este o poveste scrisă de Cristina Andone, apărută la editura Nemi și care a prins așa de bine la copii încât au mai urmat și continuări. Nu una, patru!
Eu am fost cu Dar în Dumbravă, atunci promițându-i printre altele că am să-l duc la copii pentru a se juca cu ei. Dacă sunteți curioși precum pisicile, las un link mai jos pentru a ne putea privi în Dumbrava Minunată.
Dar Motan. Un dar potrivit pentru cititori
Copiii Anei sunt pe final de Clasă Pregătitoare și provocarea a fost mare însă acum că s-a terminat, pot spune cu mâna pe inimă că totul a fost așa cum îmi imaginam că trebuie: veselie, arome dulci, curiozitate, meștereală și gânduri pentru un scriitor.
La prima oră, alături de pisicile mele curioase, ne-am prezentat în clasă cu mult freamăt și nerăbdare de a introduce acești copii într-o lume pe care nu o cunoșteau. De cu seară pregătisem tot și recapitulasem de mai multe ori ce și cum trebuie, verificasem materialele necesare fiecărui copil și mai pusesem la vedere o listuță cu ce rămăsese de cumpărat la prima oră.
Am prezentat cărțile, așa cum se prezintă cu adevărat începând de la coperte, pagini, autor și ilustrații, tactil și olfactiv. Sunt niște gesturi pe care cei mici le vor repeta ori de câte ori vor pune mâna pe o carte, intrându-le în obișnuință. Apoi a început lectura, cu intonație, multe gesturi și interacțiuni.
Am reușit să ocupăm o oră cu lectura și analiza textului, întrebările ivindu-se din toate colțurile clasei, răspunsurile auzindu-se prompt. Au fost rostite numele tuturor personajelor din carte după care au fost scrise și pe tablă.
Pauza a fost una dulce, plină de miauneli și pisiceli pentru că nu știu să fie puțini cei care nu vor să guste o delicatese cum e fondue de ciocolată cu fructe proaspete (aici am dezvăluit ce era scris pe listuța mea). Tot în pauză am prins câțiva copii curioși, tare curioși!
Vitaminizați și plini de vervă am început a doua oră a atelierului nostru, acum oferind copiilor o fișă de lucru pe marginea acestei povești. O aveți mai jos dacă doriți să o folosiți.
Am despărțit în silabe, corectat cuvinte, formulat întrebări, ordonat cuvintele în propoziție, într-un cuvânt învățat jucând.
Pregătisem și o meștereală din care să rezulte multe, multe pisici, dar timpul nu ne-a mai permis, rămânând ca doamna Ana să continue în ziua următoare. Detalii le găsiți la sursă.
Însă timpul ne-a ajuns pentru ca să facem o înregistrare pe care să o trimitem Cristinei Andone. E minunată rostirea celor mici, întrebările pe care ei le pun scriitoarei și rugămințile lor, una dintre ele fiind aceea de a veni pentru a cunoaște un scriitor adevărat. Poate se va realiza acest vis pentru că nu e chiar de neatins.
Cristina, draga mea, ai ajuns în inimile mai multor copii care sunt sigură că vor povesti mai departe despre Dar Motan, Nuti, Zahar și Mitanța! Într-o atmosferă cum numai copilăria o poate oferi, am mai adăugat o filă la albumul vieților noastre, ale multora dintre ei aflată la început, ale noastre, a adulților, mai coapte decât ne-am fi dorit. Mulțumesc frumos și te anunț că ești așteptată cu viu interes pe meleagurile noastre.
Ana, mulțumesc pentru că mi-ai dat voie, încă o dată, să intru în lumea ta atât de proaspătă, plină de vitalitate și lipsită de griji!
