„… Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee

În ultimii ani se tot aud voci care spun că nu se mai citește. Că elevii nu sunt atrași de carte fie că este în format clasic, cea cu foi de hârtie și coperte fie că este electronică. Corul bocitoarelor este mare, dar când e de făcut ceva concret și de durată, numărul celor care acționează este destul de redus.
Statisticile privind cartea și atenția care i se dă sunt sumbre în ceea ce privește poporul român. Sunt aproximativ 200 de mii de cumpărători de carte consecvenți, adică își cumpără cărți lună de lună, masa totală a cumpărătorilor ocazionali fiind de 2 milioane. Adică cei care cumpără două, trei cărți pe an.
Buuun. Poate că sunt mulți cei care împrumută cărți de la bibliotecă așa numărul cititorilor sporind, însă nici aici nu stăm bine. Bibliotecile au un fond de carte învechit, în administrarea/aprovizionarea lor intrând fonduri foarte puține spre deloc.
Cum foarte mulți adulți nu mai alocă un minim necesar lecturii, fie el de carte, revistă ori mai știu eu ce fel de modalități, copiii, cei care stau în preajma adulților nu au de unde copia/deprinde această îndeletnicire.
Sunt foarte multe case în care nu există nici o carte în afară de manuale, asta dacă acolo sunt copii. Există copii care nu și-au văzut părinții citind niciodată! Cum să reacționeze ei atunci când cei mari îi tot îndeamnă spre citit nedându-le nici un exemplu?

Sunt cărți care ar trebui citite neapărat fie că se întâmplă în timpul școlii ori în perioada adultă, pentru că pur și simplu te îmbogățesc și chiar îți schimbă viața.
Să ucizi o pasăre cântătoare este una dintre acele cărți pe care aproape toată lumea o citește la un moment dat în viața lor. Fie că ai fost forțat să o citești la școală, fie că ai făcut-o pentru că toată lumea te-a îndemnat, majoritatea oamenilor au propria lor experiență personală legată de citirea acestei cărți.

Cartea este despre Atticus Finch, care apare ca un erou și un model de adult/părinte datorită moralității sale, mai degrabă decât capacităților sale fizice. Tema moravurilor este aparentă pe parcursul întregului roman, mai ales în raport cu religia și percepția păcatului. Un exemplu este doamna Dubose, cea care depinde de morfină:

– Cu puțin înainte de escapada voastră, explică Atticus, m-a chemat ca să-și facă testamentul. Doctorul Reynolds îi spusese că nu mai are decât câteva luni de trăit. Afacerile ei erau în perfectă ordine, dar ea mi-a spus: „Mai e ceva ce nu-i în regulă”
– Și ce era? nu se putu stăpâni Jem.
– Zicea că va părăsi lumea aceasta fără a fi datoare față de nimeni și nimic. Jem, când ești atât de bolnav, ești îndreptățit să iei orice te poate ușura, dar ea nu se considera îndreptățită. Și-a propus să scuture și acest lanț înainte de a muri, și așa a și făcut. (pagina 144)

Să ucizi o pasăre cântătoare se concentrează asupra acelui instinct de dreptate și de greșeală și îl distinge doar de pe cel care respectă legea. Chiar și citatul care dă titlul cărții:

Vezi, împușcă și tu câte gaițe albastre vrei, desigur, dacă le poți nimenri, dar ia seama: e păcat să ucizi o pasăre cântătoare. (pagina 119)

este în sine o alegorie pentru acest mesaj. Fiind în sine un mesaj generic, ideea „a face ceea ce este corect” are, în mod evident, o altă semnificație în funcție de momentul și locul în care citești cartea.
Dacă luați ca reper anii 60, când a fost scrisă cartea, America era într-o stare de dezvoltare etică, deoarece inegalitatea socială a fost treptat depășită. Drepturile femeilor și mișcările pentru drepturile persoanelor de culoare au început să apară și unele și-au făcut o campanie prin violență. Ar ierta Atticus Finch așa ceva?

În anii 1930, când se defășoară acțiunea cărții, America se afla în mijlocul Marii Crize. Aceasta a fost o perioadă în care dificultățile economice au însemnat ca Visul American să devină tot mai greu de atins. Am putea crede că Atticus Finch a considerat că propriul său vis al unei societăți egale, decent din punct de vedere moral, se îndreaptă și el în direcția greșită.

Fără a nega constanța mesajului moral și a ingeniozității pure a cărții, este încă deschisă dezbaterii dacă, la fel ca în cazul tuturor clasicilor, școlarii ar trebui să fie nevoiți să citească romanul pagină cu pagină în integralitate. Prin urmare, toți cei care o citesc pot găsi ceva din ei pe care nimeni nu îl mai avea înainte. Găsesc eu însămi o noțiune frumoasă, dar se pare că descoperirea acestor lecții de viață a devenit un exercițiu din ce în ce mai puțin popular pe măsură ce au trecut anii. Să nu uităm că o adevărată piesă literară, precum aceasta, are semnificație în orice perioadă și că astăzi, mesajul lui Atticus Finch ar trebui să fie auzit în mijlocul tuturor conflictelor globale despre care auzim în fiecare seară șa știri.

În ziua de astăzi, Atticus ar apăra probleme pe care Harper Lee nu le-a luat în considerare atunci când a scris cartea, cum ar fi drepturile homosexualilor și lesbienelor, pentru că ceea ce este în centrul personajului său este o acceptare a cine sunt oamenii. Acesta este un punct de vedere moral pe care îl poți avea oricine ești sau oriunde te-ai născut. Atticus Finch nu este xenofob sau omofob. Nu este rasist sau sexist. Este uman și îi vede pe toți ceilalți în același mod. Cine știe? Poate că Atticus Finch ar fi chiar un susținător al drepturilor animalelor.

Ar trebui analizată și predată în școli? Da, cred că ar fi un bun subiect de analizat și dezbătut. Este o carte cu atât de multe straturi și semnificații încât poți scoate atât de mult din ea.
Cât despre actualitatea ei, e suficient să citez:

– Înainte de a încheia, încă un lucru, domnilor. Thomas Jefferson a spus cândva că toți oamenii se nasc egali, maximă cu care yankeilor și moraliștilor departamentelor de la Washington le place să ne dea peste nas. Există la unii, în acest an de grație 1935, tendința de a folosi această frază scoasă din contextul ei, ca să se poată descurca datorită ei în toate împrejurările. Cel mai ridicol exemplu în acest sens ni-l oferă aceia care conduc învățământul public și care-i promovează pe proști și pe leneși deopotrivă cu cei sârguincioși – fiindcă toți oamenii s-au născut egali, vă vor spune pilduitor educatorii, iar copiii rămași în urmă suferă de groaznice complexe de inferioritate. Noi știm însă că oamenii nu s-au născut egali în sensul în care vor să-l acrediteze unii; există oameni mai inteligenți decât alții, există oameni care au mai multe posibilități fiindcă s-au născut cu ele, există oameni care câștigă mai mulți bani decât alții, există cucoane care fac prăjituri mai gustoase decât altele – pentru simplul motiv că unii sunt înzestrați din naștere cu talente care depășesc nivelul normal al majorității oamenilor. (pagina 259)

Aș recomanda într-adevăr să citiți magnificului roman al lui Harper Lee. Pentru că orice s-ar întâmpla, nu va înceta niciodată să fie o carte bună și nu va înceta niciodată să inspire oameni buni.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: