Fălticeni, 30 aprilie 2020
Pandemie: infectați 12240/ decedați 695/ vindecați 4017
Trec tot mai greu zilele pentru că nu știi cum să te organizezi pentru a-ți îndepărta gândurile de la nebunia asta dimprejur. Oamenii au mai lăsat garda jos, poate și pentru că la un moment dat te obișnuiești cu nebunia și nu o mai consideri ceva aparte. Cred că asta este o bună capacitate a organismului uman, aceea de a se adapta. Numai că diferă gradele la unii fiind extrem de ridicate iar la alții aproape de pământ. Cei din mijloc se străduie să stea cu gura deasupra apei pentru a nu se îneca.
Eu sunt într-un carusel pentru că mă trezesc pe toate palierele. O fi bine?! O fi rău?! Nu am de unde ști, dar știu că atunci când sunt sus, caut să-mi adun cât mai multă energie și optimism pentru atunci când ajung jos.
Am ieșit și astăzi, în drumul meu întâlnind puțină lume. Mă refer la drumul către oraș unde cozile de la bancă nu au dispărut și unde am observat că au început să se redeschidă unele magazine care nu vând produse alimentare.
Oamenii erau mai răsfirați spre deosebire de câini care nu aveau nici o restricție. E cu „nunta” și de aceea s-au mărit efectivele. Nu peste multă vreme vor apărea puii și problemele cu ei.
Nada Florilor, acolo unde am ajuns după-amiază, m-a primit cu „crengile” deschise, întâmpinându-mă un cor de ciori, dar cu nici un suflet de om. Povestesc mâine despre isprăvile de acolo pentru că am putut face ce-am dorit, nevâzându-mă nici un om spre a mă judeca. Dar nu am ieșit din tipare, uitându-mă cu atenție la natura care arată diferit în lipsa noastră. Și iar mi-a fugit gândul la cartea Lumea fără noi despre care trebuie să vă povestesc că e prea faină să o ratați.
Important este că am rămas în formulă completă și asta-i tot ce contează. Sănătate!
