În copilăria mea, anotimpurile erau foarte bine definite pe meleagurile pe care-mi duceam existența. Mă bucuram de fiecare în modul în care era cu putință atunci, adică multă joacă adaptată vremii. Stăteam foarte mult afară iar asta ne ajuta să vedem ori să simțim, transformările ce se petreceau.
Mi-aduc aminte, cu infinită duioșie, de momentele când mergeam pe deal la Băncuță să culegem toporași. Era o bucurie pură la care participau toți copiii de la bloc. Ne întorceam cu mâinile pline de flori și cu ochii colorați în violet de la atâta căutare.
Nu trecea mult și ne suiam în salcâm să mâncăm florile parfumate, chiar dacă unii dintre noi, datorită elanului, nu vedeau și albinele care lucrau înăuntru.
La început de vară mergeam să „furăm” cireșe și mere verzi, celor care stăteau de șase bătându-le inimile în gât, dar fiind prea palpitant pentru a nu participa. Stăteau de șase cei care nu erau buni la alergat și sărit gardurile însă aveau un rol foarte important în economia jocului.
Urmau dudele, savuroasele dude cărora nu le-am uitat gustul și pe care le-am adus și în atenția băieților mei. Aveam doi copaci în fața blocului, unul în care rodeau dude albe, în celălalt ascunzându-se cele roșii. În momentul coacerii depline, la poalele lui era ca o mustărie, în anii când rodul prisosea împrăștiindu-se pe jos. După ce fermentau de la soare, mirosea a borhot iar unii dintre vecinii de atunci își strigau nemulțumirea legată de miros și mizerie. A crescut așa de mare și viguros, de atunci când ne cățăram în el pentru a culege fructele curate și întregi, ajungeam până la nivelul etajului trei. Prietena mea cea bună, Camelia, a furat-o de la tatăl ei care a prins-o tocmai în vârful copacului. Dac-aș fi fost în locul lui, aș fi admirat dexteritatea copilei de a se cățăra pe crengi atât de subțiri, dar nu am fost eu în locul lui.
Toamna, în ciuda faptului că era plină de rod, noi adunam frunzele în movile mari-mari și ne aruncam în ele cu o sete pe care o simt la fel atunci când le văd. Mirosul lor aparte, foșnetul, atmosfera sunt momente pe care nu le-am putut uita și cred că nici partenerii mei de joacă de atunci simt la fel. Trecerea anilor ne-a împrăștiat și nu am mai avut ocazia de a ne aminti de această etapă a vieții noastre comune.
Iarna, iarna mergeam pe deal la domnul Pascal, un derdeluș nici prea mare nici prea mic, care avea în mijlocul pantei un nuc. Mulți dintre noi, din pricina vitezei și a neîndemânării, l-am „îmbrățișat” de multe ori. Unora dintre noi le-au rămas semne, altora amintiri. Ne înghețau fundurile de la atâta dat cu punga, însă nu mai exista măsură. Noroc că veneau părinții după noi că de altfel am fi înghețat de tot.
Și dacă tot am ajuns la iarnă, gheță, frig, calota glaciară pe care a trebuit s-o meșteresc a venit mănușă. Am căutat, din nou, alături de Luca, informații necesare pentru a-i da formă și conținut. E un proces care-mi merge la suflet, mai ales dacă-l pot coopta și pe el, pentru că procesul de învățare este mult mai spornic și de durată.
Și am aflat ultimile noutăți despre calăta glaciară, cea care este pe cale de dispariție din cauza încălzirii globale și a intervenției noastre asupra naturii.
Calotă glaciară, sau Inlandsis, reprezintă masa de gheață care acoperă porțiunile mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților înalți și depășește suprafața de 50.000 km2 (19.000 sq mi) astfel, cunoscut și sub numele de ghețar continental. Singurele calote glaciare din prezent se întâlnesc în Antarctica, Groenlanda și în insulele din Oceanul Arctic. Acolo vegetația lipsește, datorită absenței unui strat de sol.
O imagine de satelit a Antarcticii (sursa: wikipedia)
Calota glaciară din Groenlanda se topește în prezent de șase ori mai repede decât o făcea în 1972. Potrivit unui studiu al experților în fiecare an calota glaciară pierde câte 286 de miliarde de tone de gheață. Topirea calotei glaciare duce la creșterea nivelului oceanului planetar și inundarea uscatului, scrie The World Economic Forum.
Acest fenomen alarmant a contribut la creșterea nivelului mărilor și oceanelor cu 1,27 cm pe an, încă din 1972, ceea ce înseamnă că până în prezent nivelul oceanului planetar a crescut cu peste jumătate de metru. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este că jumătate din aceasta cantitate s-a acumulat pe parcursul ultimilor opt ani.
Potrivit unui alt studiu publicat în ianuarie 2019, la baza căruia stau cercetarea realizată cu ajutorul imaginilor din satelit și a unei rețele GPS, calota glaciara se topește mult mai rapid decât se așteaptă oamenii de știință.
„Asta va provoca o creștere suplimentară a nivelului mării. Ne așteptăm ca acest fenomen să ia o amploare și mai mare”, a declarat pentru National Geographic, Michael Bevis, autorul principal al studiului din ianuarie, citat de The World Economic Forum.
Nu doar calota glaciară a Groenlandei se topește într-un ritm alarmant, victimele aceluiași fenomen sunt și ghețarii din Antarctica. În anii `80 Antarctica pierdea 40 de miliarde de tone de gheață anual, iar în ultimul deceniu cantitatea de gheață pierdută a crescut de peste 4 ori la 252 de miliarde de tone de gheață anual.
Potrivit Centrului National de date despre Zăpadă și Gheață calota glaciară a Antarcticii alaturi de cea a Groenlandei conțin peste 99% din apa dulce a Terrei.
Dacă ambele calote glaciare s-ar topi atunci nivelul oceanului planetar ar crește cu peste 200 de metri, ceea ce ar face state precum Florida să dispară definitiv de pe hartă.
Potrivit experților de la National Geographic, în cazul în care întreaga calotă glaciară a planetei s-ar topi, orașe precum Amsterdam, Stockholm, Buenos Aires, Dakar sau Cancun ar fi înghițite de ape.
Acesta nu este singura criză care amenință planeta, pădurea tropicală din Amazon, care este casă pentru un milion de triburi indigene și trei milioane de specii de plante și animale a fost mistuită zile la rând de un incendiu devastator. Pe lângă speciile care au dispărut sau care au fost amenințate de incendiu, o problemă și mai mare este că această pădure asigură 20% din oxigenul întregii planete, iar din cauza focului această cantitate s-a redus.
Am citit toate acestea, am văzut documentare legate de subiect și am tot vorbit pe marginea lor.
Să sperăm că această topire va fi măcar încetinită dacă nu oprită și că lumea nu va fi atât de afectată de schimbările apărute.
