A început o nouă săptămână de grădiniță, asta după ce cei mici au avut o vacanță de o șapte zile, în care care s-au bucurat de o vreme numai bună de jucat pe afară.
Tema pe care o au de parcurs se referă la simțuri, o temă ofertantă și vastă, la care se pot face tot soiul de activități care să acopere toate domeniile fie că sunt ele lingvistice, matematice, ori de știință.
Ca de fiecare dată am ales o poveste ca postament, cea care să ne ajute să aflăm lucruri serioase într-o manieră plăcută și lejeră, iar titlul la care m-am oprit este „Autobuzul magic – Să explorăm simțurile”.
Știu, este o carte cu termeni complicați, greoaie pentru niște preșcolari, însă am adaptat textul pe înțelesul lor. Am confecționat și o machetă care să mă ajute, căreia i-am pus numele Ochișor, și care alăturată machetei celor cinci simțuri m-a ajutat în demersul meu.
Am început prin a le prezenta copiilor cele cinci simțuri, asociind activități la care ei le folosesc. Cu ajutorul machetei am repetat care sunt și am asociat văz cu ochi, ureche cu auz, nas cu miros, mână cu pipăit, gură/limbă cu gust.
Odată intrați în poveste copiii au făcut cunoștință cu personajele, cu doamna profesoară și directorul cel nou, dar mai ales cu autobuzul magic, cel care dacă nu ești atent pe ce buton apeși te poate duce într-o călătorie magică.
Am înaintat împreună în poveste pentru că-mi place să îi am alături, urmărind ilustrațiile în timp ce eu citesc. Asta implică o trecere pe la toți copiii, pentru a le putea vedea, dar și o repetare a celor citite până ce procesul de vizionat este bifat de toți cei prezenți.
Am vorbit despre importanța văzului și cum procedează oamenii care nu văd bine, dar și cei care nu văd deloc. Aici s-a făcut referire la ochelari, lupă și microscop.
Întrebându-i dacă știu animale care nu-și mișcă ori ori altele care și-i rotesc în cap, am avut prilejul să le povestesc despre bufnița care-și întoarce capul și despre cameleon pe care toți copiii l-au recunoscut și descris.
Etapa următoare a constat în așezarea simțurilor la locul lor, mai bine spus pe floarea lor. În acest scop am confecționat niște flori a căror petale aveau în centrul lor o imagine care te ducea cu gândul la un anumit simț. Modelul l-am văzut pe internet, dar cum nu l-am putut descărca (mi-ar fi fost mult mai ușor nefiind foarte scump), intervenind o problemă de natură tehnică, a trebuit să-l confecționez singură. Astfel, pe o foaie model, am atașat imaginile necesare completării petalelor. Am muncit mult, dar rezultatul a fost pe măsură. Le-am așezat frumos într-un coșuleț pentru întâlnirea cu copiii.
După ce le-am făcut, imprimat, laminat, decupat, iar pe spate le-am atașat niște bandă magnetică, pentru a putea lucra cu ele la flipchart, m-am declarat mulțumită. 🙂
Astăzi am asamblat doar floarea a cărui mijloc avea semnul văzului, dar pentru că cei mici au fost încântați de petalele florilor, la un moment dat i-am invitat pe fiecare să ia câte una de pe masă, pentru ca mai apoi, atunci când le venea rândul, să asocieze imaginea cu simțul. Un exercițiu binevenit, îndrăgit de copii, făcut într-un ritm alert.
În zilele ce urmează vor veni rândul și celorlalte flori, diversificând și complicând discuțiile.
Pentru a scoate în evidentă importanța văzului, am adus în fața Voiniceilor un joc în care ei să se bazeze pe celelalte simțuri, cel al văzului fiind obturat cu ajutorul unei eșarfe. Și-am mai fi jucat și acum dacă timpul nu ar fi avut alt plan cu noi, așa de încântați au fost.
Macheta cu Mario a fost împrumutată de Luca, iar copiii, legați la ochi, trebuiau să pună mustața instalatorului la locul ei. Mare veselie a fost!
Am jucat și un alt joc, tot cu ochii acoperiți, iar atunci copiii trebuiai să recunoască un coleg. Să nu credeți că nu au făcut-o, marea majoritate! Pentru a-l complica puțin, după ce le puneam eșarfa, îi învârteam de câteva ori, pentru a nu mai ști în ce direcție vor fi duși, pentru că au avut însoțitor.
Mâine e vorba despre auz, iar eu abia aștept reîntâlnirea. Sper că și ei!
