Explorarea simțurilor de către Voinicei continuă în ziua cu numărul doi. I-am găsit pregătindu-se pentru întâlnirea cu doamna de engleză, profesoara Roxana Rotaru, mămica unei fetițe minunate, care lucrează voluntar alături de cei mici. Și ce subiect mai potrivit putea fi decât cele cu organele de simț?
Am stat cuminte și am așteptat ca cei mici să termine întâlnirea cu doamna profesoară, iar în spate, pitită după jucării, am dansat și eu odată cu ei, așa de frumos suna și era. Puteți face și voi la fel ca ei dacă ascultați cântecelul.
După ce mi-a venit rândul, am început și pot spune cu mâna pe inimă că tare frumos a fost!
Am început cu o recapitulare a celor învățate ieri, despre văz, iar copiii au putut răspunde la întrebări, semn că le-a plăcut și au reținut. Am adus în sprijinul meu încă două atlase, cu care știam că nu voi da greș: Prima mea enciclopedie Larousse – Corpul omenesc, cea de la Editura Rao și Enciclopedia pentru prichindei – Prima mea enciclopedie Larousse, de la aceeași editură. Evident, nu am uitat de cartea noastră postament, Autobuzul magic – Să explorăm simțurile.
Informațiile pe care le-am citit din carte erau însoțite de ilustrații, iar acestea au fost privite, de fiecare copil, pentru a înțelege mai bine.
Am vorbit despre ochelari și importanța lor și mi-a venit ideea să vadă o imagine din carte cu ochelarii mei la ochi, așa înțelelegând importanța lor. În grupă este o singură fetiță care poartă ochelari, iar ea a povestit cum a fost experiența ei la oftalmolog.
Ne-am jucat, mai apoi, cu florile, de data asta alegând să asamblăm toate cele cinci flori existente. Fiecare copil a venit pentru a completa floarea cu jetonul pe care-l trăgea din coșuleț. Au trecut de câte două ori, așa de multe jetoane au fost.
A intrat apoi în scenă Urechilă, macheta care m-a ajutat să vorbesc despre ureche. Copiii au aflat despre faptul că urechea nu este doar cea care se vede, că mai există și în interiorul capului una medie, că timpanul este o membrană foarte subțire care vibrează atunci când este lovit de undele sonore, dar și că există niște oscioare extrem de mici care ajută în acest proces complicat.
Am făcut exerciții în care ne-am astupat urechile în timp ce emiteam sunete și am avut posibilitatea să vedem cum anume se aude dacă mâinile lasă sunetul să pătrundă.
Voiniceii au aflat că greierii au urechile la picioare și că șerpii „aud” cu oasele și de aici multe exemple s-au brodat despre tot soiul de animale.
Un alt exercițiu pe care l-am făcut alături de copii a fost acela al gamei muzicale, asta pentru că am cântat cântecele din coloana sonoră a filmului „Sunetul muzicii”. Am dorit să fac o trecere la următoarea activitate, acolo unde copiii au avut de jucat un Șotron al șimțurilor.
Pentru această etapă am pregătit, pentru ambele echipe, un set cu cinci boluri care în spatele lor aveau un bețișor pe care era atașat un jeton. Jetoanele aveau ca imagini însemnele celor cinci simțuri; văz, auz, miros, pipăit, gust.
Am împărțit copiii în două echipe; DoReMi și MiReLa și le-am explicar regulile jocului. Le puteți urmări în clipul de mai jos.
Și s-a jucat de mai multe ori până ce toți copiii s-au familiarizat cu regulile, dar și de plăcerea jocului.
Și uite așa am deslușit și tainele urechii.
Ce urmează mâine?
Veți vedea. 🙂
S-auzim de bine!
