O nouă săptămână a început. Una în care astăzi, la primele ore, trebuia dată teza la matematică. S-a contramandat pentru miercuri. De ce, nu mai are importanță.
Este pentru a treia oară în decurs de câteva zile când sunt sunată de la școală că Luca nu se simte bine. De data asta am mers la medic iar în urma consultației, mâine trebuie să mergem la analize. Pe aici bântuie un soi de viroză care se manifestă prin crampe la burtă, stări de vomă dar nu febră ori alte cele. Vom vedea mâine cum se prezintă analizele.
După aceste episoade care durează două-trei ore, și un repaus la pat, totul revine la normal și ziua își urmează cursul.
Dar înainte de a începe temele și ce mai e programat, întâietate are cartolina și cartea zilei.
Cartea de astăzi este una bilingvă și am avut tendința de a i-o arăta de multe ori. Răbdarea a câștigat și iată că am asociat-o zilei cu numărul 11. Numele ei este Copacul dorințelor/The wishing tree și este singura carte pentru copii a lui William Faulkner. E o tipăritură dichisită cu o copertă cartonată și niște foi lucioase, delicate la atingere. Ilustrațiile sunt semnate de Don Bolognese iar traducerea de Iulia Gorzo.
Câteodată scriitori mari scriu cărți mici, care pentru o vreme trec aproape uitate, sau care ajung rare obiecte de colecție, citite de puțini – deși sunt atât de inteligente, de amuzante și de bine scrise că ar putea să devină oricând clasice. Faulkner nu intenționase să publiceCopacul dorințelor, singura lui carte pentru copii, pe care o scrisese pentru fetița unei femei pe care o iubea – și care a fost publicată la 40 de ani după ce-a fost scrisă și la doi ani după moartea autorului.
În dimineața zilei ei de naștere, Dulcie e vizitată de un roșcat curios care scoate tot timpul câte ceva ciudat din ruscac, fie că e o scară, o trăsură sau un ponei. Împreună cu servitoarea Alice și cu frații George și Dicky, pornesc toți în căutarea copacului dorințelor, înfruntând multe și stranii obstacole pe drumul întortocheat, care amintește de poveștile năstrușnice, irezistibile ale lui Lewis Carroll.
Sometimes great writers write small books, that for a while go forgotten or end up being rare collectors’ items, read by very few – although they are so intelligent, funny and well written that they can at any time become classics. Faulkner did not intend to publish The Wishing Tree, his only book for children, which he had written for the daughter of a woman he loved; The Wishing Tree was published 40 years after having been written and two years after the death of its author.
In the morning of her birthday, Dulcie is visited by a curious red-headed boy which pulls out all sorts of things from his satchel: ladders, ponies, carts. Together with maid Alice and brothers George and Dicky, they all go out in search of the wishing tree, facing many and weird obstacles on the entangled road, that reminds readers of the odd, irresistible stories of Lewis Carroll.
Lista noastră capătă consistență și sunt extrem de bucuroasă că în zilele de vacanță vom putea intra în atât de multe lumi. Sănătoși să fim!
