Școlarel de clasa a V-a * Coconaș povestește despre a cincea zi din sejurul marin 2017

Mult trâmbițata caniculă nu a apărut și pe litoralul românesc, cel puțin nu aici unde suntem noi. Dacă dimineață ceața a acoperit totul iar cerul ne-a întâmpinat cu o culoare nu prea prietenoasă, după-amiază vântul a fost cel care ne-a determinat să facem plajă… îmbrăcați.

Ca de obicei, la prima oră a dimineții, plaja era goală. Poate că sezonul se va anima odată cu venirea lunii iulie că acum nu prea spui că elevii sunt în vacanță. Copiii de pe plajă, cu mici excepții, sunt mici, unii chiar foarte mici. Ba chiar nenăscuți. 🙂 Mama spunea că este primul an în care a văzut așa de multe gravide în ultimul trimestru de sarcină și ne-a povestit de perioada în care a trecut și ea prin așa ceva. Spunea că nu s-ar fi expus așa cum nici nu ar fi alăptat în public. Consideră un lucru extrem de intim pe care nu merită să-l împărtășești cu nimeni. Darămite cu o plajă! Mai era deunăzi o doamnă, la rând la un supermarket, care ținea doi gemeni în hamuri și amândoi sugeau. A fost o imagine pe care nu mi-aș fi dorit s-o văd niciodată. Zău așa! Toate au o limită.

Avionul nu a mai trecut dar piciorul mamei s-a umflat destul de tare iar locul în care a înțepat-o, s-a învinețit. Talpa s-a înroșit și întărit semn că gângania care a mușcat-o era specială. A luat tata de la farmacie un Bioxiteracor la care s-a adăugat și un Aerius. Mâine va vedea dacă e ok așa sau trebuie consultat un medic.

Au fost valuri mari și baia pe care au făcut-o a fost una mai scurtă. De fapt plimbarea de la malul mării s-a transformat, la întoarcere, în baie. Apa a fost caldă dar disconfortul provocat de vânt – greu de suportat.

În partea a doua a zilei, la spațiul salvamarului era arborat și steagul galben, semn că trebuia atenția sporită.

Dimineață, tata și Luca au făcut o plimbare cu vaporașul „Ștefania”. 10 lei de persoană pentru 20 de minute, așa au spus, dar numărul minutelor a fost muuult mai scurt. Aici, pe litoralul românesc, toată lumea te cojește, asta e impresia pe care o ai. Nu-i unul care să nu vrea să te păcălească și prostească. Am mai vorbit de prețuri și de atitudinea vânzătorilor.

Eu am stat cu mama și ne-am uitat în jurul nostru. E fascinant spectacolul pe care-l oferă plaja și ocupanții ei. Bunăoară, m-am gândit mult la ce e în sufletul copilului care era venit la mare alături de bunicii și fratele mai mic. Faptul că nici nu a dorit să se dezbrace și că a stat cu ochii într-un telefon, tot timpul, mi-a spus multe. Probabil că părinții au spus că e o alternativă bună dar cred că s-au înșelat. Bunicii, amândoi mai dolofani, ca și nepotul cel mare dar și suficient de în vârstă încât să facă toate mișcările cu încetinitorul erau complet depăsiți de situație. Nu știu care a fost rațiunea acestei alegeri dar așa cum se vede ea din afară, nu-i prea inspirată. Poate povestea o fi alta și bine ar fi să fie așa.

Fiecare le știe pe ale lui dar putem constata una ori alta la fel de bine cum ne putem înșela. Revenind la ziua de azi, s-a citit mult. Cartea e aproape gata, spre bucuria tuturor. Mai jos sunt niște „zmeuri”, așa cum urlă domnișorul care le vinde.