Școlărel de clasa a V-a * „Sleep over” la Dino Parc Râșnov

Totul a pornit după ce am văzut acest anunț:

După ce foarte mulți dintre voi și-au manifestat dorința de a dormi cu dinozaurii, am decis să mai organizăm un Dino Sleep Over. 🙂 Așadar, între 25 și 27 august vom aranja din nou corturile printre dinozauri pentru două nopți minunate cu foc de tabără, labirint cu lasere, traseu de noapte și multe alte surprize. 😀 Aveți posibilitatea de a alege între două nopți de cazare la noi în parc, între 25-26 sau 26-27 august, iar noi vă așteptăm cu corturi pentru 2 și 4 persoane. 😀 Rezervările se fac la numărul: 0741.208.711 sau pe e-mail: info@dinoparc.ro, în limita locurilor disponibile. Nu uitați să specificați noaptea pe care o alegeți. Accesul în parc se va face începând cu ora 20:00, pe baza biletului de intrare. Copiii vor plăti 22 de lei și adulții 28 de lei, fără alte costuri suplimentare. Dino Parc asigură cortul și izoprenul, iar pe voi vă rugăm să veniți pregătiți cu restul echipamentului (saci de dormit, pături, lanterne etc), pentru a petrece o noapte grozavă alături de dinozauri.

(sursa: facebook.com)


Am întrebat amândoi copiii dacă sunt dispuși la o aventură iar ei, după ce s-au privit, au răspuns afirmativ.
În secunda doi am pus mâna pe telefon și am luat legătura cu cei de acolo. Doamna Ioana (ulterior am aflat ce doamnă super este!) a rămas mirată de dorința noastră dar mai ales de depărtarea de la care veneam și ne-a asigurat că avem loc la cort și ne așteaptă.
Noi nu suntem niște drumeți, iar experiența unei nopți la cort n-o mai trăisem niciodată. Eu da, în tinerețile mele, dar copiii nu au mai avut parte de așa senzații. Mi-am spus că acum e momentul cel mai prielnic și am purces la făcutul bagajelor. Am vrut să spun eu, mama, la făcutul bagajelor pentru că băieții nu se prea îngrămădesc. Pe Luca nu-l prea înțeleg dar accept iar Răzvan era sătul de împachetat și despachetat.
Am făcut rost de saci de dormit, ne-am luat treningurile, adidașii, haine mai groase așa, ca pentru o noapte petrecută afară, și alte acareturi, pe Caramel și Gummy Bear și am plecat la drum. Nu ne-am dus pușcă acolo ci am mai făcut câteva opriri despre care voi povesti în zilele ce urmează, asta pentru a nu știrbi farmecul nici unei destinații.
În ziua în care trebuia să fim acolo am venit de la Izvoarele Prahovei, pe la Cheia, cu destinația Râșnov. Drumul a fost de vis, pentru că am prins o zi autentică de vară iar traficul pe această parte de munte nu așa aglomerat.

Am ajuns la ora stabilită și după ce parcul a fost închis vizitatorilor, asta pentru că venise ora 19:00, am intrat și am întrebat cum anume trebuie să procedăm. Doamna Ioana ne-a întâmpinat și ne-a dat toate detaliile. Inițial am stabilit că vom lua un cort de două persoane dar la fața locului am constatat că nu e suficient. Nici în unul de patru nu am avut cum intra, asta pentru că erau deja arvunite de familii cu doi copii, drept pentru care am primit două corturi de două persoane: unul pentru mine și Luca și unul pentru Răzvan.

Ne-am adus de la mașină toate sarsanalele, le-am aranjat în cort, ne-am echipat corespunzător și am așteptat să se adune lumea. Între timp, Răzvan a dat o mână de ajutor la instalarea altor corturi.

Până ce s-au echipat și restul și până ce au cărat bagajele la corturile lor, noi am avut răgaz să facem niște trasee din parc. La prima vedere par foarte ușoare, dar odată urcate pe ele nu mai este chiar așa. Am încercat toți trei, fiecare după puterea și priceperea proprie. 🙂

Prima activitate pe care am făcut-o împreună cu grupul, din care făceau parte mulți copii, a fost aceea al vizitării parcului însoțiți de un ghid. Ioana a fost ghidul iar copiii, înarmați cu lanterne, au început freamătul.

Au fost sute de întrebări, alergătură cât încape, demonstrații de cunoștințe (la copiii mai mari).

A erupt și un vulcan ca să nu pomenesc și de faptul că am simțit și un cutremur.

La un moment dat, un T-Rex mârâia fioros făcându-mă să mă întreb ce s-ar întâmpla dacă ar prinde viață. Am rămas cu scenarii din mintea mea.

Remarcile venite din partea copiilor au fost savuroase. La un moment dat, un băiețel s-a întors către mama lui și i-a spus:

Uite mami, ăsta seamănă cu tine! Parcă ești tu!

Am făcut și noi tot soiul de fotografii, una mai frumoasă ca alta, pentru a putea povesti mai târziu celor care vor dori să audă, de aventura noastră.

După ce turul s-a terminat, a urmat o probă de îndemânare: labirintul cu lasere. Nu știți ce plânsete au fost aici! Fiecare a dorit să fie primul, ori a vrut cu mama sau tata, sau, pur și simplu, s-a plâns din cauza oboselii și a orei destul de înaintate. Dar fiecare a făcut traseul de câte ori a dorit și până la urmă toată lumea a fost încântată.

Copiii au primit diplome și insigne pentru îndemânarea lor.

Ajunși în locul principal, acolo unde erau montate corturile, am văzut un foc atât de frumos dar mai ales atât de călduros că nu ne-a mai trebuit nimic. Am scos mâncarea din bagaj, ne-am instalat în fața lui, și am depănat amintiri. În fundal se auzea o muzică folk extrem de inspirat aleasă.

O familie obișnuită cu astfel de activități a servit copiii și nu numai pe ei, cu bezele coapte la foc. Luca mi-a spus că erau delicioase!

Totul s-a terminat după ora două, atunci când, ultimii romantici, au plecat la culcare. Nu peste mult timp s-a auzit numai fosăiala ori sforăiturile de prin corturi. Cine și cum a sforăit, n-avem de unde ști. Luca a fost destul de speriat la început, pentru că spațiul era extrem de redus dar și pentru că zgomotele erau și ele destul de bizare. Nu mai spun de apa care o șopotit toată noaptea. Mie una mi-a fost frig dar mai ales teamă de frig, pentru că dimineață termometrele arătau 8 grade. Dar nu a bătut vântul și nici nu a plouat, iar cerul a fost senin toată noaptea.

Băieții s-au foit și ei toată noaptea, eu am privit ceasul din oră-n-oră dar, per total, ne-am descurcat cu brio. Dimineață eram toți cu nasurile înfundate dar a fost doar atât pentru că nu ne-am ales cu nici o răceală ci doar cu câteva vânătăi de la suprafața tare pe care am dormit.

La ora 7:00 eram deja în picioare și am strâns din corturi. Am fost serviți, tot de doamna Ioana, cu ceai și cafea fierbinte dar și cu câte un corn proaspăt. Băieții nu au mai dorit să rămână cu toate că puteam sta întreaga zi pentru alte activități. Au ales să plecăm pe răcoare cu inima plină de senzații care mai de care mai inedite.

Mă gândeam ce strașnic ar fi o așa deplasare cu clasa, ori cu alte familii. Și când te gândești că nu e chiar așa imposibil!

Vom reveni, atunci când va fi ocazia, cu o plăcere care pentru noi, acum, are un gust aparte. Nu ezitați să încercați asemenea experiențe. Costul a fost minor (am plătit doar biletele de intrare) am primit corturile și izoprenul, iar atmosfera a fost una demnă de consemnat. Ceea ce am și făcut. 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: