De ceva zile, la noi în casă se aude tot mai des numele lui Ionel Teodoreanu. Aceste discuții au fost înlesnite de școală și de prezența în manualul de limba și literatură română a unui text din acest minunat autor. Este vorba de un fragment din „La Medeleni”, mai bine spus din primul volum al Medelenilor, „Hotarul nestatornic”. Am citit de mai multe ori această carte, ultima dată atunci când era Răzvan elev în școala gimnazială. De fiecare dată vezi altceva, simți altceva, urmărești altceva.
Actiunea se petrece în mare parte la moșia familiei Deleanu, la Medeleni. Scriitorul Ionel Teodoreanu descrie viața unor copii: Dănuț, Olguța și Monica. După cum susține și autorul, Olguța este unul dintre cele mai reușite personaje ale operelor literare. După părerea tatălui ei, ea este un „drac îngeresc”, „un amestec de puritate și inclinații spre „mici răutăți”. Se agită mereu, nu acceptă să fie contrazisă și încearcă să subordoneze tot ce o înconjoară.
Dănuț este o persoană calmă, dar de cele mai multe ori își pierde răbdarea și devine nervos din cauza surorii sale, Olguța. El visează că le salvează pe cele 2 fete dar de cele mai multe ori este potolit de sora lui. Monica asigură echilibrul dintre cei 2 frați care sunt într-un continuu „război”. Este blândă, generoasă, bună la suflet. Sare mereu în ajutorul celui necăjit. Monica este îndrăgostită de Dănuț pe tot parcursul romanului, dar Dănuț nu își dă seama decât la sfârșit că și el este îndrăgostit de Monica. Ei se căsătoresc în final și trăiesc fericiți.
Olguța, însă, se îndrăgostește de Vania, un bărbat mult mai în vârstă decât ea. Plănuiește să se căsătorească cu el și să plece în America, dar descoperă că are cancer. În final, ea se sinucide.
După moartea Olguței, familia Deleanu vinde moșia La Medeleni deoarece le amintește prea mult de Olguța, pe care au iubit-o așa de mult.
Am început și alături de Luca această lectură, curiozitatea fiindu-i stârnită de fragmentul din manual. Numai că una este să citești un fragmențel de câteva rânduri, și alta să urmărești firul narațiunii. M-am documentat și am aflat că Ionel Teodoreanu începe în anul 1924 trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, părți ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospețimea condeiului său în evocarea copilăriei și a adolescenței exuberante. Criticul literar George Călinescu îi ironiza stilul încărcat, ușor baroc, poreclindu-l „Metaforel” și îi desființează în „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent” cele trei romane ale ciclului „La Medeleni”. Călinescu creează chiar și un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a „medeleniza”. Presărând cele trei părți ale cărții cu întâmplări din propria viață, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează câteva tipuri memorabile de fete (Olguța, Monica).
Ei, așa mi-am explicat și reacția micului meu cititor, atunci când după primul capitol, a început să plângă, spunându-mi că nu înțelege. Așadar, după ce am mai continuat puțin, am ajuns la concluzia că avem nevoie ca dicționarul să ne stea aproape. Chiar foarte aproape! Am înțeles de la doamna învățătoare că din clasă o singură fetiță a citit această trilogie, ceea ce mie mi se pare îmbucurător. Cu siguranță, numărul va mai spori, dacă vom intreprinde ceva în acest sens.
Doamna a anunțat copiii că vor face o lectură colectivă, la clasă, iar cartea aleasă a fost „Hotarul nestatornic”. A intervenit ceva și la câteva zile s-a schimbat titlul, menținându-se autorul, și așa am ajuns să lecturăm „În casa bunicilor”. Și nu i se mai pare atât de complicat cu toate că și aici avem dicționarul lângă noi. O primă părere despre această lectură:
Casa bunicilor e fantastică. Acolo domneşte ordinea, curăţenia şi respectul. Ori de câte ori copiii pleacă cu părinţii la bunici, aceştia sunt bine instruiţi pentru a nu face obrăznicii. Prin urmare, copii sunt ca nişte prizonieri, între ochelarii bunicilor şi ochii părinţilor.
Spuneam că ne folosim mult de dicționar. Am mai exersat în ceea ce privește această îndeletnicire, dar până acum am folosit, mai mult, Dicționarul universal ilustrat, iar faptul că acesta este structurat în mai multe volume, a făcut să fie mai ușor de folosit.
Acum mai trecut la un nivel mai înalt și folosim Dex-ul, ceea ce deocamdată, cam îngreunează căutarea. Dar, exercițiul va elimina și acest neajuns.
În casa bunicilor… cu dicționar – video
Căutăm în dicționar, iar și iar – video
Cum spuneam am citit și Ulița copilăriei. Am lucrat pe text și am căutat cuvintele pe care nu le știa. Am confecționat și o fișă, dar în ea am mers pe noțiunile de gramatică învățate până acum.
Lectură Ulița copilăriei – fragment
Fișă de lucru limba română Ulița Copilăriei clasa a III-a
Așadar, pătrundem în lumea minunată descrisă de acest autor. Timid la început, dar sunt convinsă că pe parcurs se va schimba atitudinea. Ați pășit pe „Ulița copilăriei”? Cum a fost?
