Iată că 1 septembrie a sosit. A trecut o vară frumoasă, chiar dacă destul de capricioasă. O vară în care fiecare și-a petrecut vacanța așa cum a crezut de cuviință. Probabil că mulți au fost plecați în tabere sau excursii, au ascultat marea sau pădurile foșnind, și-au încântat ochii cu imagini minunate, urechile cu melodii tihnite și năsucurile cu mireasma florilor și ierburilor.
Am fost și noi plecați destul de mult iar dacă este să fac o recapitulare, mai bine de jumătate din acestă perioadă de vacanță, am călătorit. Destinațiile noastre au fost unele domestice, nu foarte îndepărtate de casă, dar croite pe sufletul și trăirea noastră.
Am fost la mare, unde am simțit cum este să fii în ochiul ciclonului. Cred că a fost perioada în care am dormit și am citit mult. Mult! Mult! Mult!
Despre perioada petrecută la București, ce mai… paradis curat! O lună întreagă am stat în capitală și am avut răgaz să revedem muzee minunate, să mai stăm oleacă la taclale cu animăluțele de la Zoo, să ne plimbăm prin Piața Universității, să mergem la teatru și la film și câte și mai câte. Bucureștiul rămâne reperul lui Luca în ceea ce privește vacanța de vară.
Apoi pașii ne-au purtat la întâlnirea cu oameni dragi din Brașov. Am petrecut clipe pline de râsete zglobii, de drăgălășenii naturale, de creativitate, curiozitate și multe ,,de ce-uri ”. Momente încărcate de inocență și energie debordantă. Mai întâi ne-am văzut la Marea Neagră iar de această dată și marea a fost altfel: plină de peștișori și de tot soiul de vietăți marine, nevăzute de mine până acum la malul ei.
Am revăzut apoi locuri frumoase înțesate de amintiri din copilărie, de rude dragi, de regrete că unii au plecat spre alte zări, de comentarii ale copilului mic și mare, de caruțe și cai, de vaci venite de la păscut, de sunetul talăngilor atât de rar auzit de noi. Izvoarele de Prahova, tărâm românesc binecuvântat de Dumnezeu!
Și iată că destinațiile noastre au fost pe placul întregii familii și spun asta pentru că, de obicei, copiii nu prea agrează locurile alese de părinți. Ei bine, Luca e micuț și nu și-a exprimat niciodată dorința de-a merge undeva neînsoțit, iar Răzvan, a petrecut un sejur prelungit în Cehia, după care a reîntregit familia.
Perosnal am ajuns într-un moment delicat, când primul meu pui se desprinde de cuib și îmi este greu să vorbesc despre asta. Aștept să se așeze lucrurile și apoi voi povesti despre furtuna de sentimente din sufletul meu.
Vă doresc un început de toamnă rodnică, cu clinchet de clopoțel, cu miros proaspăt de tipăritură și cu speranțe care să se materializeze.
Și evident, cu sănătate!