machetedidactice.com

„Puiul de Mlaștină”, un altfel de pui

Luca si Puiul de mlastina

Vacanța se apropie de sfârșit, cu pași din ce în ce mai repezi.  Nu-mi pare rău că vine școala pentru că Luca tocmai spunea zilele trecute, că abia așteaptă să înceapă că-i este dor de doamna, de colegi, de tot ce este acolo. Dar știu că va urma, din nou, o perioadă încărcată, cu multă alergătură să ajungem la timp la pian, la engleză și la ce-o mai fi să fie. Vom continua pianul și anul acesta așa cum demersul nostru într-ale limbilor străine, va merge mai departe. Dar până să intrăm în acest vârtej, ne delectăm cu lecturi de tot felul. Unele mai grele și solicitante, altele mai ușurele. Până la urmă doresc să împământenesc acest obicei al lecturii, pentru ca mai târziu temelia să suporte tot felul de greutăți( a se citi provocări).

Puiul de Mlaștină de Jeanne Willis, Gwen Millward stă cuminte în biblioteca lui Luca de ceva timp. Am tot amânat citirea lui pentru că așa a fost să fie, nu că am fi avut vreun motiv anume. Când să-i vină rândul tot intervenea ceva nou și iar trebuie să aștepte. Probabil că în timpul acesta și-a supt degețelele 🙂

Revenind la acest pui și la povestea lui este minunat cum într-o mlaștină, unde nu se găsesc prea multe lucruri drăguțe, poți zări o creatură atât de drăgălasă, pe care nu numai că o îndrăgești, dar o mai și ei acasă pe post de animăluț de companie.

Luca citește Puiul de Mlaștină – video

Luca citește Puiul de Mlaștină 2 – video

De fapt Puiul de Mlaștină este povestea a două surori care o mint pe mama lor, spunând că pleacă la o prietenă, iar ele se duc la pescuit, singure, la un iaz fermecat. Odată ajunse acolo acestea nu prind mormoloci, așa cum ar fi dorit ci un Pui de Mlaștină.

Era mare cât o broască, rotund și albastru. Avea ochi bulbucați și o coadă cu vârf ascuțit și îmi aduc aminte că urechile îi semănau cu cele ale unui șoricel. Apăruse, legămându-se pe tulpinile florilor și sărise în apă.

Plutea de colo-colo pe spate și își sugea degețelele de la picioare.

Chestia cu degețelele supte l-a amuzat grozav pe Luca și ne-am imaginat că facea acest lucru doar pentru că era un bebeluș și trebuia să se alinte!

Luca si Puiul de mlastina2

Fetițele l-au prins și l-au luat acasă, dar fără ca să spună mamei lor acest lucru. Odată ajuns în casă nouă, puiul a avut parte de toată atenția.

I-am făcut Puiului de Mlaștină o căsuță frumoasă într-o găleată.

Pietris.

Scoici.

Apă curată.

Puiul a apreciat strădania fetelor și le-a răsplătit cu drăgălășenia lui. A fost plimbat cu lesa, hrănit cu firimituri de prăjiturele, dus chiar și la școală, spre încântarea colegilor de clasă. Doar că la un moment dat, Puiul de Mlaștină s-a îmbolnăvit și în ciuda strădaniilor celor două surori, nu s-a mai însănătoșit. Acum a venit momentul ca mama să afle de pățania celor două copile și în loc să se supere pe ele, le-a zâmbit.

Noi am promis să nu spunem, dar eu nu m-am putut abține. Mami nu s-a supărat.

Când a văzut ce aveam în găleată, a zâmbit și i-au dat lacrimile.

A spus că nu mai văzuse un Pui de Mlaștină de când era mică.

Și așa se rezolvă toate problemele iar Puiul pleacă unde îi era locul, adică în sălbăticie.

Trebuia să facem ce era mai bine pentru Puil de Mlaștină, dacă îl iubeam cu adevărat. Chiar dacă ne era greu.

Asta înseamnă Iubire adevărată.

Așa că i-am dat drumul.

Vreau să spun că povestea este drăguță dar eu tot am avut parte de câteva întrebări ale copilului care nu prea pricepea un lucru:

– Mama, dacă fetele nu au ascultat de mama lor și i-au ascuns atâta vreme secretul lor, am înțeles că le-a iertat, dar de ce nu și-au cerut scuze?

Chiar așa, de ce nu și-au cerut scuze? A rămas un mister 🙂

Am pregătit lui Luca o fișă sub formă de Pui de Mlaștină, iar în interiorul ei, copilul a ales câteva cuvinte din textul lecturat și a făcut propoziții cu ele. Apoi a rezolvat un exercițiu cu s-a și sa.

DSC_0143

Luca si Puiul de mlastina3

Lectura aceasta a înlesnit un dialog destul de consistent în care s-a analizat relația copil- părinte, iar acest lucru m-a bucurat. S-au emis tot felul de teorii și s-au alcătuit tot felul de scenarii 🙂

Una peste alta, a fost frumos chiar dacă sună forțat. Dacă nu mă credeți, încercați alături de propriii copii. Dacă nu-i aveți, trebuie să existe vreun nepot sau …  un vecin!

Lectură plăcută!

Lasă un răspuns

4 gânduri despre “„Puiul de Mlaștină”, un altfel de pui”