Activităţi educative copii – Gânduri pentru fiul meu cel mare. Ajutată de portativ!

Zilele acestea este multă forfotă. Nu că în celelalte nu ar fi, însă acum se adaugă elementele specifice întâmpinării celei mai importante sărbători religioase de peste an: Învierea Domnului.

Într-o casă cu doi copii este multă zarvă zi de zi: şcoală, activităţi extraşcolare, tot felul de probleme ivite  care necesită o rezolvare imediată şi câte şi mai câte. Îmi place această atmosferă şi cred că toată viaţa mi-am dorit-o. Din perspectiva mea, trăind în aşa viteză, trebuie să fii în permanenţă conectat şi nu mai ai când să te lasi cuprins de gânduri pesimiste sau de mai ştiu eu ce  trăiri anapoda. Pe mine copiii mă scot din astfel de derapaje şi de la ei şi prin ei, merg mai departe. Pot spune că ei reprezintă acumulatorul meu.

Toată viaţa mea mi-am dorit copii! Dacă aş fi putut, aş fi fost înconjurată de mai mulţi.

Cei pe care îi am, au venit greu şi după multe aşteptări. Undeva în subconştient am ştiut că vor fi băieţi, de când încă nu făcusem cunoştinţă cu ei, faţă în faţă. I-am visat, pe amândoi, iar pe măsură ce timpul a trecut, am constientizat că sunt exact aşa ca în visul meu. Nu ştiu cum să interpretez şi cred că nici nu doresc a auzi vreo interpretare a cuiva mai pregătit ca mine, însă după ce am avut imaginea reală în faţa ochilor am ştiut că trebuie să fie pe undeva, ceva mai mult.

img781img782

Pe Răzvan l-am visat aşa, ca în imaginile de mai sus, îmbrăcat cu un costum, pe care ulterior l- am tricotat. În visul meu era puţin mai mare, dar costumaţia era ca aceea pe care o vedeţi. Dacă mă întrebaţi de ce am confecţionat-o, nu ştiu ce să răspund. Atâta ştiu că aşa trebuia să procedez, ceea ce am şi făcut.

Fotografiile acestea îmi sunt nespus de dragi şi fac parte dintr-o lungă listă poze. Cred că această meteahnă  f se trage din casa copilăriei mele, când tatăl meu ne făcea fotografii foarte des, pe care ulterior, tot el de developa. Aveam şi noi voie să stăm alături de el în camera obscură, iar mirosul soluţiilor necesare la developatul filmelor îmi sunt şi acum familiare. La fel de familiare îmi sunt ordinea şi disciplina pe care tatăl meu o avea şi încă o mai are, faţă de lucrurile care l-au înconjurat şi îl înconjoară.

Eu am fotografiile scoase şi puse în albume, pentru că este mai frumos aşa, să răsfoieşti. Nu am nimic împotriva albumelor virtuale, dar pentru mine, primele sunt preferate.

Spuneam că în ciuda acestor zile extrem de încărcate, am găsit răgaz să-mi mângâi sufletul alături de fiul meu mai mare, care a avut chef dar şi dispoziţie, de-a cânta alături de mine câteva piese la pian.

Pur şi simplu ador aceste momente, iar faptul că nu sunt aşa de dese mă face să le preţuiesc pe măsură. Mă consider o veşnică începătoare şi am un of că nu am făcut lucrurile atunci când au trebuit făcute. Profesoara pe care am avut-o eu nu a fost cea mai bună, iar părinţii mei nu au fost aşa de perseverenţi în această direcţie, aşa cum am fost eu şi sunt, faţă de copiii mei. Acum pot să spun că Răzvan ştie să cânte la pian şi că având o partitură în faţă, poate cânta ce este scris pe ea. Este adevărat că nu poate improviza ci poate cânta numai după partitură.

Cu Luca demersurile sunt în toi, dar şi el poate citi o partitură. Şi încă nu am încheiat acest capitol!

Revenind la Răzvan, mă bucur că fiind acum la final de capitol şi aici mă refer la bacalaureatul ce se apropie dar mai ales de plecarea lui la studii, mai găseşte câteva clipe pentru sufletele noastre. Sunt lucruri mărunte dar care au aşa o profunzime! Îi mulţumesc mult şi îl iubesc enorm!

Dar ce-i mai important e că sunt de neuitat.

În timp ce cântam erau alături de noi şi Luca dar şi tata . Ne-am bucurat împreună chiar dacă interpretarea nu a fost cea mai reuşită. De altfel am avut mai multe tentative, care mai de care mai nostimă. Dar per ansamblu , momentul a fost perfect pentru noi!

Răzvan şi mama cântă la pian

Doresc a vă transmite faptul că, trebuie să vă găsiţi răgaz pentru sufletul vostru făcând lucruri ce vă ajută să mergeţi mai departe: să vă jucaţi, să vă plimbaţi sau să cântaţi cu un copil, să citiţi sau mai ştiu eu ce activitate vă face plăcere. Este multă muncă şi mare alergătură pentru traiul de zi cu zi, dar trebuie să ne tragem seva de undeva.

Şi dacă noi nu ne acordăm acest timp, nu ni-l acordă nimeni!

Vă doresc Sărbători binecuvântate! Paşte fericit alături de copii, de familie şi de cei dragi!

 

 

 

Lasă un răspuns

11 gânduri despre “Activităţi educative copii – Gânduri pentru fiul meu cel mare. Ajutată de portativ!”

%d blogeri au apreciat: