Activităţi educative copii – „Invenţia lui Hugo Cabret”, un final de an perfect!

Nici că se putea un final mai fericit de an în ceea ce priveşte lecturile! Suntem atât de fericiţi că această carte, pe care Luca (cu ceva ajutor din partea-mi) a reuşit să o termine, ne-a dus la un alt nivel.
Un nivel de cititor mai mare, mai serios, mai responsabil!
Povestea aceasta, de care încep să vă vorbesc, a intrat în casa noastră acum câţiva ani ca un cadou primit de Răzvan de la Bobo, o prietenă bună de-a mea, şi căruia îi mulţumesc încă o dată.
La prima vedere, o carte care are 533 de pagini nu pare prea prietenoasă pentru un copil și dacă stau să mă gândesc, mulţi adulţi ar avea tendinţa de-a o ocoli, amâna sau ignora.
Cartea „Invenția lui Hugo Cabret” este una de excepţie, scoasă în nişte conditii grafice EXCELENTE, cu o foaie cartonată  şi cu nişte desene de artist.

Cu cele 284 de pagini de desene originale, şi combinând elemente de carte cu ilustraţii, roman grafic şi film, Brian Selznick sparge tiparele clasice ale romanului pentru a ne propune o creaţie şi o formă de lectură cu totul inedite. Aici avem un uluitor tur de forţă cinematic, realizat de un povestitor, artist şi creator de carte care inventează plin de îndrăzneală.

De când i-am arătat-o lui Luca, prima reacţie nu a fost una de respingere ci mai degrabă de curiozitate. L-am întrebat cum s-ar vedea citind aşa o carte şi răspunsul a venit prin însăşi lectura propriu-zisă.

A fost citită în toate perioadele din zi, dar cu precădere, seara, aşa ca o delicatese pe care doreşti s-o savurezi la o oră înaintată din noapte.
Faptul că are atât de multe desene face lectura plăcută şi practic, se poate înţelege firul naraţiunii doar din imagini. Ele vin de cele mai multe ori în calup, ceea ce reprezintă un mare atu pentru tinerii cititori.

Dar despre ce este vorba.

Orfan, ceasornicar şi hoţ de nevoie, Hugo trăieşte în cotloanele întunecate ale unei gări aglomerate din Paris, unde, pentru a supravieţui, trebuie să.şi păstreze secretele şi să rămână nevăzut. Dar când lumea lui se încrucişează – asemenea mecanismelor ceasurilor de care are grijă- cu o fată ciudată, care iubeşte cărţile, şi un bătrân aspru, care are o prăvălie cu jucării în gară, viaţa ascunsă a lui Hugo şi cel mai preţios secret al lui sunt în primejdie. Un desen ciudat, un carneţel nepreţuit, o cheie furată, un om mecanic şi un mesaj ascuns, de la tatăl mort al lui Hugo, alcătuiesc firul călăuzitor al acestei poveşti complicate, plină de mister, şi emoţionante.

Pe marginea acestei aventuri atât de palpitante, am făcut la sfârşitul lecturii o recapitulare a celor mai importante mesaje pe care le- a transmis.

De la personajele implicate în această acţiune plină de suspans, la locul de desfăşurare al întregii poveşti şi până la vizionarea pentru prima dată a unui film mut, totul s-a împletit într-o impresionantă dorinţă de-a pricepe la adevărata valoare notiuni noi dar şi trăiri atât de puternice. Să nu uităm că personajul principal, Hugo are doar 12 ani, şi în ciuda acestei vârste fragede, reuşeşte să se descurce şi să supravieţuiască într-o lume extrem de dură.
Voi ataşa câteva pagini ale cărţii pentru a înţelege de unde vine această încântare a mea şi a copilului meu. Am ales aleatoriu pentru ca nu ştii care este mai reprezentativă din ele.

Ce-am mai făcut noi? În afara interminabilelor întrebări, am făcut câteva fişe pe care Luca să scrie câteva cuvinte despre personajele importante din carte. Am vorbit despre Paris, locul în care se desfăşoară această acţiune. Am vizionat doua filmuleţe regizate de Georges Melies în anii 1902- 1903.
Pentru că această carte se bazează pe o poveste reală a celui care a fost marele regizor francez, Georges Melies.

Atunci când am căutat filmele regizate de Georges Melies am descoperit că această carte a fost ecranizată de Martin Scorsese şi abia aşteptăm să vedem şi filmul. Şi de această dată suntem în avantaj, având cartea citită mai întâi.

În loc de încheiere, în această stare de bine în care mă aflu, doresc să vă mulţumesc tuturor acelora care au zăbovit pe truda muncii mele, care au avut cuvinte de încurajare şi remarci pozitive.
Vă mulţumesc pentru sentimentul de utilitate pe care mi l-aţi dat! În viaţa unui om acest sentiment este extrem de important, iar eu m-am hrănit din like-urile şi remarcile voastre.
Nu vă doresc lucruri pompoase în noul an, ci îmi doresc mie şi vouă, sănătate în primul rând, speranţă, răbdare şi o viaţă tihnită alături de cei care vă fac să o simţiţi astfel.
Eu am să-mi dau silinţa să evoluez atât pentru mine, dar mai ales pentru băieţii mei. Iar dacă veţi considera că vă pot fi de ajutor, nu ezitaţi să spuneţi.
La mulţi și buni ani tuturor mămicilor, tăticilor, pruncuţilor!