Articole Literatura de azi – Spălătorese, modiste, dansatoare – Degas

Un lucru este să copiezi ceea ce vezi, dar este mult mai bine să desenezi ceea ce poate fi văzut numai în memorie… acolo, amintirile şi fanteziile tale sunt eliberate din tirania exercitată de natură. Edgar Degas

A căutat să surprindă în picturile sale momentele trecătoare ale vieții și a arătat mai puțin interes pentru „imortalizarea” peisajelor, având o afinitate pentru ilustrarea scenelor din teatrele și cafenelele luminate artificial, asta pentru a-și arăta măiestria dobândită în urma studiilor academice.

Descendentul unei familii bogate, Degas (19 iulie 1834 – 27 septembrie 1917) a primit o educație aleasă, învățând latina, greaca și istoria antică. Tatăl său i-a încurajat pornirile din domeniul artistic, luându-l cu el în nenumărate vizite la muzeele din Paris. Degas a început prin copierea picturilor renascentiste italiene de la Luvru și a luat lecții în studioul Louis Lamothe, acolo unde se preda în stil academic tradițional. Degas a fost puternic influențat de picturile și frescele pe care le-a văzut în timpul călătoriilor din Italia anilor 1850, cărora le-a făcut multe schițe și desene.

Dovezile educației sale clasice se văd încă de la începuturi, iar Tinerii spartani (Young Spartans Exercising) pictată în 1860, vine să exemplifice acest lucru.

După ce în 1865, Salonul a acceptat pictura The Misfortunes of the City of Orléans, Degas nu va mai picta subiecte istorice, ci se va inspira din activități de agrement urban (cursele de cai) pentru ca mai apoi, după 1870, să picteze cântăreții din cafenele și dansatorii de balet. În acest fel, se remarcă o abordare modernă, în care spălătoresele, modistele și locuitorii de la periferia Parisului intră în istorie. Pictorul absoarbe tradiția artistică și influențele exterioare și le reinterpretează în moduri inovatoare, fiind preocupat de gravuri și fotografie. Experimentează tehnici noi de rupere a texturilor, de alternare a pastelului uscat cu cel umed, de folosire a guașelor și acuarelelor pentru a da figurilor sale contururi aparte.

Artistul începe să aibă probleme cu ochii, începând cu anii 1880, ca urmare a unui accident suferit în timpul participării sale la Războiul franco-prusac din 1870 – 1871. Se concentrează aproape exclusiv pe dansatori și nuduri, dar se îndreaptă și spre sculptură.

Devine tot mai morocănos și mai retras din cauza problemelor de vedere. Pictează Peisaj (Landscape) între 1890-1892, o lucrare neobișnuită din acea perioadă.

În 1912 este forțat să părăsească studiourile Montmartre în care a lucrat mai mult de 20 de ani.

Ce ar trebui să reținem despre Degas?

 Este cel care a respins abordarea subiectelor tipice predate în academii, precum scenele istorice și mitice, explorând viața modernă.

A preferat să lucreze schițe în mod tradițional, în loc să picteze peisaje.

A redat unghiuri neobișnuite și posturi ciudate în lumină artificială.

A fost influențat de stampele japoneze ce i-au sugerat noi metode de compoziție.

O pictură necesită puțin mister, ceva vag, puțină fantezie. Când faci totul perfect, sfârșești prin a deveni plictisitor.

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: