Despre copii, transporturi, experimente, pizza, lectură și micile momente care dau sens unei vacanțe de vară.
Sunt săptămâni care trec repede și sunt săptămâni care rămân cu tine. Nu neapărat pentru că ai făcut ceva spectaculos, ci pentru că, privind în urmă, îți dai seama cât de multe momente mici s-au legat unele de altele și au construit o poveste.
Așa a fost și săptămâna noastră dedicată mijloacelor de transport. O săptămână plină de copii, de întrebări, de culoare, de joacă și de acea energie pe care numai un grup de copii de vârste diferite o poate aduce. A fost o săptămână intensă, în care am încercat să îmbin învățarea cu bucuria, curiozitatea cu libertatea de a alege și activitățile organizate cu acele momente spontane care, de multe ori, devin cele mai frumoase amintiri.
Mașinuțele care au deschis conversația
După o secvență de joacă, i-am invitat pe copii să aleagă fiecare câte o mașinuță și să o țină în mână. Aparent, era doar o jucărie. În realitate, fiecare mașină a devenit un pretext pentru dialog.
Am privit împreună mașinile și am început să vorbim despre ele. Copiii le-au descris, au observat culorile, formele și dimensiunile, iar unii au mers chiar mai departe, oferind detalii despre cum cred ei că funcționează sau la ce folosesc.
În mâinile lor au apărut o mașină de curse, un autobuz, o dubiță, un van și chiar o mașină de gunoi. Fiecare alegere a spus ceva despre copilul care o ținea.
Pentru mine, însă, activitatea a avut și o altă valoare. Am urmărit felul în care se exprimă, cum construiesc propoziții, cât de complexe sunt ideile lor și cât de bine reușesc să transforme o observație simplă într-o explicație. Uneori, cele mai valoroase evaluări nu se fac cu fișe, ci într-o conversație sinceră, pornită de la o mașinuță ținută în palmă.
Experimentul nostru dulce… fără să fie de mâncat
Înainte de toate acestea, am început ziua cu un experiment care i-a cucerit imediat.
Am adus o mașină de înghețată care urma să fie colorată și asamblată, iar de aici s-a născut ideea unor „torturi de înghețată”. Nu aveau gust de vanilie sau ciocolată, dar arătau suficient de spectaculos încât să stârnească imaginația tuturor.
Am folosit spumă de ras, lipici și culori. Fiecare copil și-a construit propriul tort, amestecând, modelând și descoperind ce se întâmplă atunci când culorile se întâlnesc.
Bineînțeles, au fost copii care nu s-au putut opri la o singură culoare. Le-au vrut pe toate. Iar când toate culorile se întâlnesc cu entuziasm, rezultatul este, inevitabil, acel maro nedefinit pe care îl cunoaștem cu toții. Și totuși, printre amestecuri, au apărut și nuanțe surprinzătoare, mai ales verzi, care ne-au făcut să zâmbim și să continuăm experimentul.
Dincolo de culoare și de distracție, a fost și o lecție pentru mine. Am observat cât de important este echilibrul dintre cantitatea de spumă de ras și cea de lipici pentru ca materialul să capete consistența elastică dorită. Copiii au învățat prin joacă, iar eu am învățat, încă o dată, că fiecare experiment are propriile lui secrete.
Torturile noastre au fost puse afară, la uscat. Unele au reușit mai bine, altele mai puțin. Dar toate au purtat amprenta mâinilor care le-au creat.
Un prânz pe care copiii îl așteptau
După atâta activitate, a venit momentul mesei.
Deși îi spunem uneori „gustare”, adevărul este că este prânzul nostru. De data aceasta, am comandat pizza, spre bucuria copiilor. Pizza cu porumb și șuncă de pui a fost, fără îndoială, una dintre vedetele zilei.
Sunt momente simple, dar importante. Copiii stau împreună, povestesc, râd și își recapătă energia pentru ceea ce urmează.
Pânze colorate și mijloace de transport imaginare
După masă, am trecut la o activitate artistică.
Le-am oferit copiilor pătrate dintr-un material textil asemănător etaminei, pe care i-am invitat să contureze un mijloc de transport și apoi să completeze peisajul din jurul lui.
Au apărut mașini, avioane și bărci. Fiecare desen a fost diferit, pentru că fiecare copil vede lumea în felul său.
Anul trecut, într-o activitate asemănătoare, am lucrat cu lipici cu sclipici. De data aceasta am ales creioanele cerate. Iar materialul, în locul culorii naturale de cânepă, a fost roz și albastru.
Rezultatul a fost minunat. Delicat, colorat și surprinzător de expresiv. Uneori, schimbarea unui singur material schimbă întreaga atmosferă a unei activități.
Mașina de înghețată prinde viață
Câțiva dintre copii – Iris, Elisa, Darius și Fabian – au ales să coloreze și să asambleze mașina de înghețată.
Au lucrat cu răbdare, fiecare concentrat asupra propriei părți. A fost una dintre acele activități în care vezi cât de diferit lucrează copiii: unii termină repede, alții observă fiecare detaliu, iar unii se întorc asupra desenului pentru a mai adăuga ceva.
Și toate aceste ritmuri sunt, de fapt, firești și frumoase.
Fiecare copil și-a găsit locul
Poate că unul dintre cele mai frumoase lucruri ale acestei săptămâni a fost faptul că nu toți copiii au făcut același lucru în același timp.
Unii au colorat.
Alții au construit.
Eu am citit cu Tudor, Samia și Fabian pe scară și în zona cu trambulina. Am citit, am vorbit și, bineînțeles, am și sărit de câteva ori. Pentru că uneori o poveste se ascultă mai bine după câteva sărituri.
Alexandru și Adrian au avut o preocupare cu totul diferită. Printre două propoziții furate din lectură, au montat panouri solare pe acoperișurile căsuțelor.
Fiecare copil și-a găsit o activitate care să-l provoace, să-l liniștească sau pur și simplu să-i facă plăcere.
Și cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem oferi copiilor: posibilitatea de a descoperi ce îi atrage și de a simți că locul în care se află le aparține.
Promisiunea pentru săptămâna viitoare
Pentru că experimentul cu spuma de ras a stârnit atât de mult interes, le-am promis copiilor că săptămâna viitoare vom face slime.
Și dacă am promis, trebuie să mă țin de cuvânt.
Deja mă gândesc la cantități, la materiale și la felul în care putem transforma un simplu experiment într-o nouă aventură.
Ce urmează?
Am repetat și votul de săptămâna trecută pentru tema următoare. De data aceasta, părerile au fost mai împărțite. Unii copii și-au dorit tehnologie, alții construcții.
Nu este întotdeauna ușor să alegi o temă care să îi atragă pe copii cu vârste atât de diferite. Este, uneori, o adevărată căutare.
Printre ideile care au apărut s-a evidențiat și tema alimentelor nesănătoase. Recunosc că m-a făcut să mă gândesc. Este un subiect care poate fi abordat cu echilibru, fără morală excesivă, dar cu multă sinceritate. Și, dacă tot suntem sinceri, trebuie să recunosc că și mie îmi mai fac cu ochiul biscuiții și câte o gustare mai puțin sănătoasă.
În weekend voi căuta idei, experimente, jocuri de rol și activități integrate care să îi provoace și să îi facă să pună întrebări. Pentru că, de multe ori, pregătirea unei săptămâni bune începe cu multe ore de gândit și cu dorința de a găsi exact acea scânteie care să le aprindă curiozitatea.
La finalul unei săptămâni frumoase
Așa s-a încheiat săptămâna noastră dedicată transporturilor.
A fost o săptămână în care au venit mulți copii și în care efortul nostru a fost susținut. Am pregătit materiale, am organizat activități, am făcut experimente, am citit, am construit și am avut grijă ca masa de prânz să fie și ea un moment plăcut.
Nu este întotdeauna ușor. Sunt zile în care oboseala se simte. Sunt momente în care planul inițial se schimbă, pentru că un copil are nevoie de altceva sau pentru că o activitate ia o direcție neașteptată.
Dar cred că atunci când alegi să oferi înainte de a aștepta să primești, rămâi, la final, cu o mulțumire greu de explicat.
Mai avem doar două săptămâni de vacanță.
Nici mie nu-mi vine să cred că au trecut deja două luni. Două luni de copii, de râsete, de provocări, de materiale împrăștiate, de mâini colorate și de zile care au început cu un plan și s-au terminat, de multe ori, cu o poveste mai frumoasă decât cea pe care o imaginasem.
Poate că aceasta este, de fapt, frumusețea acestor săptămâni.
Nu doar ceea ce am reușit să îi învățăm pe copii, ci și tot ceea ce ne-au învățat ei pe noi: să fim mai flexibili, să ne bucurăm de lucrurile simple și să înțelegem că uneori o mașinuță, un tort din spumă de ras sau câteva sărituri pe trambulină pot deveni începutul unei amintiri care rămâne mult timp în suflet.
