Sunt întâlniri care nu se măsoară în numărul participanților sau în cât de fidel urmează planul inițial, ci în curiozitatea pe care o lasă în urmă. Sâmbăta aceasta, la Rainbow Land, am pornit de la ideea că va fi un atelier diferit de cele din timpul săptămânii și am ales să le propun copiilor o nouă întâlnire cu literatura română contemporană. Până la urmă, ziua și-a urmat propriul curs, dar tocmai asta a făcut-o frumoasă.
Cartea pe care am adus-o în fața copiilor a fost „Dejunul unei frunze”, volumul de debut al Marinei Battista, apărut la Editura Frontiera în 2020. Marina Battista este o româncă stabilită în străinătate încă din 1990, dar care continuă să creeze cu drag ilustrații pentru poezie, iar acest volum este o dovadă că sensibilitatea nu cunoaște granițe.
Ilustrațiile cărții sunt neobișnuite. Nu urmează tiparul cu care suntem obișnuiți în multe dintre cărțile pentru copii și, poate, la prima răsfoire, chiar surprind. Tocmai de aceea mi s-au părut atât de valoroase. Cred că întâlnirea copiilor cu stiluri diferite de ilustrație este la fel de importantă ca întâlnirea lor cu poveștile. Privind imagini diverse, învață că frumosul poate avea multe forme și că arta nu trebuie să arate întotdeauna așa cum ne așteptăm.
Am început prin a citi eu câteva poezii, apoi Darius a dorit să preia ștafeta. Iris și-a ales singură poezia „Macaraua”, un adevărat joc al cuvintelor, numai bun pentru exersarea dicției și pentru bucuria sunetelor care se rostogolesc în gură. Ne-am amuzat, ne-am încurcat pe alocuri, am reluat versurile și am descoperit cât de jucăușă poate fi limba română.
M-am bucurat tare și de reîntâlnirea cu Samia, întoarsă din tabără, care ne-a citit poezia „Muuu Muuu Mure”, iar Darius a revenit cu „Piticul de grădină”, o poezie plină de umor și imaginație. Fiecare copil și-a găsit locul în povestea dimineții, iar lectura a devenit, încă o dată, un dialog și nu doar o activitate.
Îmi doresc ca acești copii să crească având aproape autori români. Avem o literatură pentru copii bogată, vie și surprinzătoare, iar întâlnirea cu ea îi ajută să descopere nu doar frumusețea limbii, ci și creativitatea unor oameni care scriu și ilustrează chiar aici, aproape de noi. Cred că este important să știe că poveștile valoroase nu vin doar din cărțile traduse, ci și din mâinile unor autori și ilustratori români care merită descoperiți.
După lectură am continuat cu partea practică. Inspirându-ne din soarele generos de afară, am realizat un craft dedicat florii-soarelui. Copiii au numărat, au completat, au lipit și au construit fiecare propria variantă, îmbinând jocul cu exercițiul. Am avut și un biscuit de ronțăit, am completat o fișă și, fără să ne dăm seama, timpul s-a scurs mult prea repede.
Au fost doar câteva ore, dar dintre acelea care îmi confirmă, de fiecare dată, cât de necesare sunt momentele de lectură. Sunt clipe în care copiii nu doar ascultă povești, ci învață să privească, să pună întrebări, să descopere, să compare și să își lase imaginația să lucreze.
Pentru săptămâna viitoare am câteva planuri, însă încă prefer să nu le dezvălui. Sper să reușesc să înlesnesc o întâlnire frumoasă pentru copii. Nu depinde doar de mine, dar îmi doresc din suflet să se întâmple.
Până atunci, urmează duminica. Poate va fi o zi de odihnă. Sau poate, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, va deveni o zi în care pregătesc cu drag materialele pentru o nouă săptămână de povești, lectură și descoperiri.
