Un an întreg mă pregătesc sufletește pentru reîntâlnirea cu draga mea prietenă din copilărie. Este al treilea an în care vin și, de fiecare dată, emoția este la fel de mare, poate chiar mai mare, pentru că s-au adunat atâtea lucruri de povestit, atâtea gânduri și atâtea trăiri pe care abia aștept să le împărtășesc cu tine.
Singurul meu regret este că nu am făcut acest drum mai devreme, atunci când copiii noștri erau mici și am fi putut împărtăși idei, experiențe și momente care, poate, ne-ar fi apropiat și mai mult. Dar îmi spun că niciodată nu este prea târziu să faci un lucru frumos și să recuperezi, în felul tău, timpul care a trecut.
Știi ce mă bucură cel mai mult? Gândul că ajung într-un loc în care sunt primită și acceptată exact așa cum sunt. Cu nepriceperile mele, cu slăbiciunile mele, cu alegerile mai puțin inspirate pe care le-am făcut de-a lungul vieții. Fără judecată, fără măști, fără nevoia de a demonstra ceva. Pur și simplu, eu, așa cum sunt. Iar sentimentul acesta este neprețuit.
Abia aștept să te îmbrățișez, Gabi! ❤️ Nu mai este mult și sper să ajung cu bine la voi, la tine și la soțul tău, în căsuța aceea nemaipomenită, de poveste, așezată în mijlocul deșertului.
Mă uimește și mă impresionează lumea aceea în care oamenii au reușit să ridice lucruri care, la prima vedere, par dincolo de puterea imaginației, lucruri pe care poate nici ei nu și-ar fi închipuit cândva că le-ar putea înfăptui.
Dar, dincolo de toate minunile pe care abia aștept să le revăd, cel mai mult mă bucură gândul că voi fi din nou alături de tine.
Pentru că unele prietenii nu se măsoară în cât de des ne vedem, ci în bucuria de a ne regăsi, în firescul cu care ne reluăm poveștile și în liniștea de a ști că, după atâta timp, avem în continuare un loc una în sufletul celeilalte.
Te îmbrățișez cu drag și număr zilele până la revedere, draga mea Gabi! ❤️
