Sunt zile în care simți că vara îți intră direct în suflet. Zile fierbinți, cu aer greu, cu soare puternic, dar care pentru mine au ceva familiar și liniștitor. Întotdeauna am iubit căldura. Am ales-o de o sută de ori în locul frigului, iar acum, poate mai mult ca oricând, mă bucur că și corpul meu pare să fie de aceeași parte cu mine și mă lasă să trăiesc bucuria acestui anotimp.
Este foarte cald, da. Temperaturile sunt impresionante, iar veștile din jur nu sunt întotdeauna cele mai liniștitoare. Mă uit la prognoze cu mai multă atenție în ultima perioadă, mai ales pentru că unul dintre băieții mei este în Marea Britanie, acolo unde s-au înregistrat temperaturi record pentru ultimii o sută de ani. Când ai copiii răspândiți prin lume, vremea nu mai este doar despre grade Celsius, ci devine și despre griji, despre „oare este bine?”, despre mici verificări făcute în gând.
La celălalt băiat, la Iași, se anunță o săptămână cu temperaturi de 35-39 de grade. Știu că va fi greu, dar sunt mai liniștită pentru că are aer condiționat și toate condițiile pentru a trece mai ușor peste zilele toride. Așa sunt mamele, cred — chiar și atunci când copiii sunt mari, găsim mereu câte ceva pentru care să ne preocupe.
Astăzi, după câteva drumuri prin Suceava, am poposit puțin la Cărturești. Și, evident, pentru cine iubește cărțile, o oprire acolo nu este niciodată „doar puțin”. M-am uitat la rafturi, am răsfoit titluri, am descoperit promoții tare frumoase și am trecut și pe la Humanitas și la Editura Trei. Dacă ar fi fost după mine, probabil plecam de acolo cu un camion de cărți. Dar, cumva, trebuie să păstrăm și un dram de cumpătare… așa că am plecat doar cu câteva comori.
Am fotografiat și cartea pe care o ascult acum pe Voxa. O lectură ușoară, subțirică, fără pretenții mari, poate chiar puțin siropoasă. Cu bărbați nemaipomeniți, tinere care așteaptă povești de iubire, cafenele parfumate, arome dulci și scene care par desprinse dintr-o vară perfectă. Nu este genul de carte care îți schimbă viața, dar uneori avem nevoie și de astfel de povești. De ceva simplu, care să ne poarte câteva ore într-o lume mai ușoară.
Poate că vara cere și ea astfel de lecturi. Cere liniște, răsfăț, o cafea băută încet, o carte fără greutate și bucuria lucrurilor mici.
Iar peste toate acestea vine un gând care mă face să zâmbesc: duminică în zori plec la mare.
Și sincer… ce aș putea să-mi doresc mai mult?
Astăzi am primit și o veste care mi-a adus liniște. Am fost la cardiolog, iar rezultatul consultului este bun. Inima mea este încă în grafic, chiar dacă uneori îmi mai dă emoții prin palpitații, extrasistole și acele momente în care anxietatea își face simțită prezența. Se pare că multe dintre aceste trăiri nu vin din inimă, ci din minte. O poveste întreagă, pe care poate o voi spune cândva.
Pentru acum, aleg să rămân în prezent.
În vara aceasta cu soare puternic, cu oameni dragi, cu cărți cumpărate pe fugă, cu drumuri, cu mare la orizont și cu recunoștința că încă pot să mă bucur de toate acestea.
