machetedidactice.com

Albina dulgher, glicina și ultima lună din această primăvară

Astăzi am simțit primăvara cu toate simțurile.

Ieri, la Iași, am întâlnit salcâmul înflorit. Mirosul lui era atât de intens și de viu, încât niciun parfum păstrat într-o sticluță elegantă nu ar putea vreodată să îl copieze cu adevărat. Natura nu distilează esențe — ea le lasă să plutească libere în aer, să te înconjoare, să ți se așeze pe piele și în memorie.

Astăzi am văzut socul înflorit. Liliacul, care săptămâna trecută încă dormea în boboci, și-a deschis între timp florile moi și parfumate. Castanii și-au aprins lumânările delicate, iar glicina… glicina a fost o adevărată revelație. O cascadă mov, magnifică, grea de flori și de parfum, atât de frumoasă încât părea desprinsă dintr-o grădină visată.

Și apoi a apărut ea — albina dulgher. O făptură mare, aproape neverosimilă, peste care cădea lumina serii. Aripile îi sclipeau în irizații albastre, metalice, ca o bijuterie vie. Am privit-o cu uimirea sinceră cu care privești ceva ce poate ai mai întâlnit cândva, dar niciodată cu adevărat.

Spre seară, grădinile s-au umplut de alte culori: bujori cu un roșu sângeriu și catifelat, lalele delicate, clopoței fragili, păpădii aurii care încă luminează marginile drumurilor. Bujorii aveau o textură aproape imposibil de descris și un parfum bogat, profund, cald — mirosul acela pe care nu îl poți păstra, doar trăi.

Primăvara aceasta nu trebuie privită din grabă. Sunt zile care trec atât de repede, încât dacă clipești mai lung, le-ai pierdut.

Cucu! Bau!

Astăzi, într-o altfel de vază, o copiluță minunată a așezat mătasea broaștei și păpădii culese cu mâini mici și entuziaste. Un gest simplu, dar care a transformat câteva plante obișnuite într-o lume întreagă de joacă și descoperire.

Se cuvine să mulțumesc oamenilor sufletului meu care chiar dacă-s departe, trimit fărâme de frumos exact când e mai mare nevoie.

Pentru părinți și oameni mari

Scoateți copiii afară. Acum.

Lăsați-i să miroasă florile adevărate, nu doar să le recunoască din cărți. Să atingă petalele bujorilor, să urmărească albinele, să adune păpădii, să facă buchețele strâmbe și vaze improvizate. Să privească glicina și să rămână fără cuvinte. Să învețe că natura nu oferă doar frumusețe, ci și memorie, răgaz și bucurie.

Primăvara aceasta este scurtă și spectaculoasă. Iar copilăria, la fel.

Lasă un răspuns