A început cu o dimineață răcoroasă de primăvară în Colchester, în care ploaia ușoară cădea din nori gri, murdărind trotuarele pietruite. M-am pregătit repejor, ascultând picăturile de apă cum loveau feroneria ferestrei. Deși știam că nu era cea mai plăcută vreme, eu eram determinată să îmi continui ziua.
O cafea m-a ajutat să-mi sporesc energia, pentru că știam că aveam de mers la clinica unde Răzvan urma să facă o vizită post-operatorie. Drumul a fost presărat cu un dialog despre noi precum și cu detalii despre ce urmează să se întâmple în continuare.
Am putut observa dinamica sistemului medical de aici, clinica unde am fost fiind una destinată medicinii de familie. La recepție am spus pentru ce am venit și am fost îndrumați spre o sala de așteptare. În acea sală în care se aflau 16 scaune, pacienții așteptau ca numele lor să fie afișat pe un ecran, acolo fiind specificată și camera unde trebuiau sa intre.
Medicul, după câteva discuții despre recuperare, a dat informațiile necesare despre pașii care urmau. Satisfacția de a duce la bun sfârșit și aceasta problemă m-a însoțit pe drumul către Universitate, acolo unde am printat biletul de avion. Mi-am luat la revedere de la Răzvan care a rămas la lucru, mi-am luat la revedere și de la campus și am plecat spre casă pentru a-mi lua bagajul. La ora 12:00 mașina pornea spre aeroport.
După ce am ajuns la Stansted, am simțit o ușoară neliniște. Aeroportul era plin de oameni grăbiți, dar eu mi-am regăsit liniștea căutându-mi un loc confortabil pe un scaun din zona de așteptare. M-am așezat și am continuat să aflu povestea lui „Lila” de Marilynne Robinson, parcurgând fiecare pagină cu entuziasm. Povestea profundă a lui Lila, despre care am aflat că găsește frumusețea în fiecare colțișor al vieții, a fost antidotul perfect pentru agitația din jur.
După ce am trecut prin toate formalitățile, m-am îndreptat spre poarta de îmbarcare, simțind că ziua avea să se încheie și mai frumos. După câteva ore de zbor, aterizând în București, am fost așteptată cu brațele deschise de fratele meu.
Am intrat într-un nou capitol al existenței mele. Primesc cu toată deschiderea tot ce va veni pentru că urmează anotimpul meu preferat cel în care căldura mă capacitează diferit. Mai am multe de făcut!
