Am tras de mine cât am putut ca să-mi respect planul pe care îl urmez de luni întregi. Afară era o după-amiază care aluneca încet spre seară, mohorâtă și umedă, cu ploaie măruntă și rece, iar pe asfalt rămăseseră întinse râmele ieșite din pământ, fragile și ciudat de omenești în […]
primăvara lui 2026
Astăzi a fost, fără îndoială, o zi de vară adevărată — una dintre acele zile care te iau prin surprindere și te fac să-ți amintești cât de simplu e, de fapt, să te simți bine. După prânz, aerul se încălzise blând până pe la 23-24 de grade, iar eu m-am […]
A fost o zi plină de soare, dar nu unul grăbit sau apăsător, ci cald, răbdător, așa cum doar primăvara știe să fie. O zi petrecută aproape în întregime în natură, acolo unde timpul își pierde din asprime și capătă rotunjimi blânde. După-amiaza m-a purtat într-un loc unde primăvara nu […]
Dimineața noastră a început sub semnul primăverii, dar nu a celei de afară. Dincolo de ferestre, cerul era încărcat, ploios și rece, cu nori grei care păreau să apese peste oraș. Înăuntru, însă, primăvara prindea contur altfel: în lumina copacilor înfloriți despre care vorbeam, în ideea de început, de proaspăt, […]
Tocmai ce-am citit că ziua aceasta de întâi mai a fost cea mai rece din ultimele cinci decenii. Și, într-un fel greu de ignorat, frigul acela s-a simțit și aici — nu doar în aer, ci parcă și în ritmul orașului. Am ieșit de câteva ori afară, în reprize scurte, […]
Există zile care nu cer nimic spectaculos de la noi. Nu vin cu artificii, nu promit mari aventuri, nu se anunță memorabile. Și totuși, tocmai ele ajung să rămână în inimă. O zi blândă, așezată exact în mijlocul primăverii, cu lumină bună și vânt capricios, ne-a scos afară și ne-a […]
Privind spectacolul crengilor împodobite cu flori, mi-a venit din nou să spun că niciodată primăvara n-a fost mai frumoasă. Și imediat mi-am dat seama că spun asta în fiecare an. Dar poate tocmai aici stă adevărul: în fiecare primăvară renașterea lumii are ceva nou, ceva care te surprinde, ceva care […]
Lacul cu nuferi ne-a primit așa cum o face de fiecare dată—familiar, aproape neschimbat, ca o promisiune că unele lucruri rămân. Ne-am întors acolo cum am mai făcut-o de atâtea ori, în veri pline, în toamne domoale, dar și acum, într-o primăvară încă sfioasă. Am ales această revenire dintr-un dor […]
Am ajuns la Suceava după o lungă ezitare. M-am învârtit între gânduri și locuri posibile – cetatea, Târgu Neamț, liniștea de la Ipotești. Dar, într-un final, nu eu am ales. M-am urcat în mașină, iar drumul m-a ales el pe mine. Am lăsat mașina în dreptul uneia dintre casele în […]
Ieri, după ce am terminat tot ce era de făcut, am simțit din nou chemarea acelui loc familiar — Nada Florilor. Am ajuns acolo și, ca de fiecare dată, am rămas mai mult decât plănuisem. E un loc în care revin constant, poate pentru că mă leagă de el o […]
Povestea unei zile cu aripi Mâine vom începe, ca de obicei, cu întâlnirea de dimineață — ancora noastră blândă, locul în care copiii se adună, se regăsesc și se pregătesc pentru zi. Vom vorbi despre berze și rândunele, despre drumurile lor lungi și despre întoarcerea acasă. Repetăm, reluăm, întărim — […]
Acum trei ani, pe vremea aceasta, eram în drum spre Rădăuți și am oprit doar ca să le privesc. Stăteau cuminți în cuiburile lor, ca și cum nu ar fi plecat niciodată, deși străbătuseră mări și continente. M-au fascinat atunci, așa cum o fac de fiecare dată: prin determinarea lor […]