Astăzi, pe înserat, am avut parte de o bucurie căreia numai cititorii împătimiți îi știu gustul: ne-am conversat cu un autor îndrăgit.
Numele lui este K. J. Mecklenfeld, iar dacă încă nu v-ați întâlnit cu el, nu mai trebuie să întârziați nici o secundă.
Am povestit despre lumea lui pufoasă în care ne-a primit și pe noi și pe care, la rândul nostru, dorim s-o descopere cât mai mulți iubitori de lectură.
Detalii veți descoperi, mai multe, dacă veți arunca o privire pe cele două articole în care vobesc despre această bucurie.
„Hendrik de Mol și Planeta de Aur” de K. J. Mecklenfeld
„Hendrik de Mol și Planeta de Jad” de K. J. Mecklenfeld
Am primit câteva rânduri bune, cum spuneam, iar Luca a fost de-a dreptul fascinat. Îi sclipea fața de bucurie și mă tot întreba dacă lui i-a scris. Evident că lui, pentru că el este cititorul principal. E atât de importantă acestă interacțiune, cea dintre cititor și autor. Practic, pune cartea în altă lumină, devine o altfel de relație care iese dintre paginile ei.
L-a luat pe Berend lângă el, să vadă, pentru a se bucura împreună.
Ah, dar nu știu dacă v-am povestit de Berend. Este ultima pufoșenie intrată în sufletul nostru, la propriu. Cei care ne sunt prieteni știu de pățania lui Coconaș și cât am suferit, dar care vorba domnului K. J. Mecklenfeld: Sper că al vostru Coconaș a ajuns pe Planeta de Pluș și acum se lăfăie la soare în grădina conacului său de pluș.
Îl așteaptă o mare provocare, pentru că va pleca alături de noi într-o mult așteptată călătorie. Iar un pont în acest sens ne-a fost dat chiar de K. J. Mecklenfeld pentru că ne-a îndrumat spre o destinație pe care vom căuta s-o vizităm: Pollock’s Toy Museum.
Și ce-om mai povesti după, să te ții!
Așadar, domnilor scriitori și doamnelor scriitoare: nu ezitați să intrați în dialog, oricât de scurt ar fi, fie el și virtual, cu un cititor. Înseamnă atât de mult pentru cel care vă citește, cum nici nu aveți idee. Ori, cu cât cititorul e mai mic, cu atât mai mare e impactul.
Mulțumesc frumos, domnului K.J. pentru bucuria aceasta din fapt de seară. Ne-a uns sufletele!
4 gânduri despre “Când se confirmă că ai nevoie de așa de puțin pentru a fi fericit”
Mă bucur mult că v-am cunoscut și că am reușit să-i fac o mică bucurie și lui Luca. În ultima jumătate de an nu prea am ieșit din bârlogul meu de scriitor. Acum, că tot vine primăvara și am terminat de scris cartea la care lucram, am un pic de timp să mă mai uit ce mai zice lumea pe internet. Aș vrea să petrec mai mult timp online, dar am constatat că dacă o fac este în detrimentul activității scriitoricești. Așa că dacă scriitorii nu răspund (imediat), nu o fac pentru că nu doresc să comunice cu cititorii, ci pentru că nu prea au timp. Scriu de zor povești pentru copii.
Mulțumesc frumos din nou pentru recenzii și pentru prietenia virtuală cu dumneavoastră, cu Luca și cu Berend. A, și Pomponius îmi șoptește să nu uit să-l menționez și pe Caramel care după luptele grele cu lemnoșii a devenit eroul pufoșeniilor conlocuitoare de aici din Biroul de Pluș :-).
Călătorie plăcută în continuare :-).
Bucuria noastră deja am mărturisit-o. Nu e nici o problema dacă răspunsurile vin mai greu, noi știm de ce se întâmplă asta. Important e ca vin, iar atunci sentimentul de bucurie e complet. Așteptăm, cu nerăbdare, noile povești. Avem mare nevoie de ele, nu numai noi. Inspirație să aveți!
Trec aceste doua carti pe lista de lectura pentru vacanta de vara. Sunt curioasa ce parere vor avea copiii mei.
Multumim pentru recomandare!
Sunt promisiuni să apară și a treia, acolo unde planeta va fi de chihlimbar.