„Aproape sigur” de Lisa Graff

Albie este un elev în clasa a V-a care se simte întotdeauna ca și cum ar fi puțin în spatele tuturor celorlalți, iar acum, acel sentiment este mai rău ca niciodată. A fost dat afară de la școala privată din Manhattan pe care o frecventa, pentru că nu putea să țină pasul cu cerințele ei, dar chiar și la noua școală publică la care a fost înscris, el rareori reușește să scrie corect mai mult de patru din zece cuvinte în timpul testului săptămânal de ortografie. Poate de aceea tatăl său este întotdeauna prea ocupat să-l ajute, în ciuda faptului că a mărturisit că o va face, atunci când a adus copilului un avion Thunderbolt A-10 și pe care Albie așteapta cu răbdare să-l asambleze de mai bine de un an.

Lui Albie îi place să citească și găsește o serie de cărți intitulate Căpitanul Chilot, dar mama îi spune că alegerea nu e potrivită cu vârsta, acelea fiind cărți pentru copii mai mici. Mama speră că Albie are dislexie, așa putând justifica rezultate slabe la învățătură, eliminarea lui din școala privată, dar și motivul pentru a-și face un plan cu el.

Cel mai bun prieten al lui Albie, Erlan, stă pe același palier cu el, și provine dintr-o familie cu două perechi de tripleți. La un moment dat familia lui este cooptată într-o emisiune de televiziune, iar cu banii obținuți se mută în altă parte a orașului, moment în care Albie nu se mai poate vedea cu ele așa de des ca înainte. Își face prieteni la noua școală făcându-i plăcere să petreacă timp cu o fată numită Betsy, „copii răi” din clasă distrându-se pe seama prietenei lui pentru că aceasta se bâlbâia, și îl numesc pe Albie „tăntălău”.

Doar câțiva adulți par să-l înțeleagă pe Albie. Unul este dl. Clifton, care conduce clubul de matematică de la școală și povestește glume teribile legate de matematică. De asemenea, îl ajută pe Albie să-și dea seama că poate să facă matematică fără să se gândească chiar la asta. Celălalt adult este noul babysitter al lui Albie, Calista. La început, Albie nu-i foarte încântat, dar abilitatea Calistei de a-l vedea pe Albie așa cum este, în loc de cine ar trebui să fie, îl face pe băiat să se simta bine, iar in cele din urma, să se apropie.

Citind cartea la lectura noastră de seară, ca părinte, am putut vedea cum experiența mea este diferită de cea a unui copil. Când spun asta mă gândesc la caracterul Calistei. Ea este o bonă foarte simpatică pentru Albie, care face multe pentru el, oferindu-i sprijin atunci când nimeni altcineva nu-l înțelege. Totuși, ea este doar un copil aflat la colegiu cu un sentiment slab definit atunci când trebuie să facă alegerea corectă în ceea ce-l privește pe copilul de care are grijă. Paragraful respectiv reprezintă o alertă pentru adulții care lasă copiii în grija bonelor. Când Albie suferă teribil, nu-l mai duce la școală pentru a merge la grădina zoologică și apoi nu reușește să spună părinților despre această decizie luată. Câteva capitole mai târziu mama lui Albie află despre ieșire și Calista este eliminată din viața lor, fiind concediată sper disperarea băiatului. Mama concluzionează că nu poate avea o bonă care să o mintă și care nu este 100% corectă. Un cititor copil va fi supărat pe mamă, dar părinții, profesorii vor fi conștienți de faptul că aceasta este una dintre acele mișcări nepopulare, dar necesare pe care trebuie să le facă un părinte tot timpul. Face parte din a fi adult. Calista a fost grozavă, dar ea a avut atitudinea unui babysitter visător, imatur.

„Aproape sigur” este o carte aproape perfectă, genul de poveste ciudat de amuzantă pe care vreți să o dați (sau, chiar mai bine, citiți cu) tuturor copiilor pe care îi cunoașteți și care trebuie să lucreze mai din greu decât oricine altcineva ca să facă față problemelor. Vocea lui Albie este complet convingătoare și incredibil de plăcută (la fel ca Albie însuși); Lisa Graff îl face pe eroul ei simpatic fără să fie patetic și cititorii vor dori să-l dădăcească mai degrabă decât să-l dojenească. Romanul este împărțit în capitole scurte și transmite idei complexe într-un limbaj relativ ușor de citit și se ocupă de chestiuni legate de prietenie, loialitate, valoare de sine și agresiune. Poate fi ușor pentru copii și adulți, deopotrivă, să treacă cu vederea sau să devalorizeze tipurile de talente pe care Albie le posedă.

Călătoria lui Albie atinge un final satisfăcător. Viața nu va fi ușoară pentru el, dar datorită lecțiilor învățate aici, sunt încrezătoare că va reuși. Să sperăm că alți copii mediocri vor avea ce învăța din experiența lui.
O carte greu de scris dar ușor de citit. Spor!

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “„Aproape sigur” de Lisa Graff”

%d blogeri au apreciat: