Sunt la mine în camera. Mi-aș fi dorit să fiu în altă parte. Nu s-a putut. Nu știu dacă e bine sau rău însă așa stau lucrurile.

A fost un an complex, cu de toate, pe care l-am traversat cum am putut, priceput.
Lângă mine au venit oameni noi fără de care m-aș fi descurcat mult mai greu. Mi-am dat silința să devin o versiune mai bună a mea zi de zi. Chiar mi-am dat cu multă determinare.

Am citit atât cât am putut cu toate că am cumpărat mult mai multe cărți decât am avut timp pentru a le cuprinde.

Am dormit atât cât am putut însă nu suficient nereușind a mă poziționa la nivelul recomandat de specialiști. Mai lucrez la asta dar nu ajutată de medicamente.
Am călătorit puțin în realitate mai mult virtual. Însă în puținul realizat s-a aflat călătoria vieții mele, celei de până acum că nu am de unde ști ce urmează. Știu doar ce-mi doresc.

Am încheiat un drum pe care l-am parcurs alături de Luca, unul cu atât de multe secvențe, cu povești pe care le știm doar noi, cu bucurii atât de mărunte simțite visceral ca niște triumfuri și cu anxietăți dărâmătoare pe care le-am dovedit, în unele situații nu știu/știm cum. Însă acum e bine, chiar foarte bine ori dacă am ajuns să spun asta înseamnă că am procedat inspirat.

Am privit cerul în fiecare zi, am mirosit tot verdele care mi-a ieșit în cale, m-am bucurat de toate gâzele și păsările care mi-au cântat, am apreciat vântul și ploile și am adorat soarele.

Am păstrat legatura cu oameni care-mi fac bine, mă înțeleg și acceptă așa cu sunt. Nicoleta este constanta vieții mele, Ana modelul de dascăl care mi-ar fi plăcut să fiu, Andreea întâmplarea fabuloasă a acestui an, Diana – cea câte stie să asculte fără să ma judece ori lua la rost, Dan – doctorul mașinii mele, Dana – echilibrul și barometrul meu mental și trupesc, Paula cea care știe să îmblânzească mușchii și să ordoneze oasele cu mâinile ei violet, Claudia și Răzvan psihoterapeuții mei ultimul dintre ei cu un preț pe care doar el îl știe. Iar Alina, draga și neprețuita mea Alina, e cea cu care-mi încep diminețile telefonic într-un mod în care mulți l-ar invidia.
Despre Ciprian💙 și Irina💛 ei sunt în cotloanele cele mai adânci ale ființei mele cei care nu au de ales acceptându-mă exact așa cum sunt.
Nu e vorba de bilanțuri ci despre clipe și oameni din viața mea pe care doresc a le consemna aici pentru mai târziu.
Nu-mi doresc nimic înafară de faptul că mai vreau să trăiesc. Cum, rămâne de aflat pe parcurs.
