machetedidactice.com

„Așa-zisa răpire a Prințului Oleomargarină” de Mark Twain & Philip Stead

Ca în fiecare an, Black Friday a adus pentru mine cărți. Mai multe cărți decât comand de obicei. Am stat și periat site-urile de unde achiziționez cărțile în căutarea unora care stau de mult în așteptare din pricina costurilor prea ridicate pentru buzunarul meu iar cu această ocazie am pus în coș și alte titluri necunoscute mie. Criteriul de selecție nu a fost cine știe ce elaborat, coperta, sinopsisul și prețul dictând. Printre ele s-a strecurat și cartea despre care vreau să vă spun câte ceva, carte pe care am citit-o într-o noapte și care mi-a creionat niște scenarii de ateliere alături de copii.

De altfel, înainte de a începe a scrie acest articol, am căutat să văd cu ce preț am achiziționat-o, în condițiile în care aseară, în timp de vorbeam cu Ana, prietena mea, îi mărturiseam încântarea legată de această poveste. Azi, când am intrat să verific prețul am descoperit că este neschimbat, un clic despărțindu-mă de prietena mea care a și comandat câte un exemplar pentru fiecare copil din clasa ei. Prețul imbatabil, 10 lei, a dictat totul spontan.

„Așa-zisa răpire a Prințului Oleomargarină” scrisă de Mark Twain și Philip C. Stead cu ilustrații de Erin Stead este un basm spus pentru prima dată de Twain fiicelor sale în 1879, niciodată publicat și recent găsit printre lucrările sale, dar neterminat. Se termină inteligent aici, cu o semnătură din partea lui Philip Stead, care îl aduce pe Mark Twain împreună cu el într-o cabană din nordul Michigan-lui pentru a colabora.

Eroul poveștii este un băiat sărac pe nume Johnny, care trăiește singur într-o lume sterilă, fără familie, fără prieteni și fără hrană, cu excepția unui bunic extrem de violent și nemulțumit. Tot ce are acest băiat este o găină melancolică, cu un nume ciudat, Molimă și Foamete.

Bunicul îi cere băiatului să meargă la piață pentru a vinde găina, iar când Johnny se întoarce fără înaripată dar cu câteva semințe magice pe care le are de la o bătrână care le avea la rându-i de la o zână. Reîntors acasă, băiatul dă semințele bătrânului care le gustă declarând că sunt prea amare, după care moare. Singura sămânță rămasă ascunsă în pantalonii copilului este plantată iar când înflorește băiatul o mănâncă așa dobândind capacitatea de a vorbi cu animalele.

Sconcsul Susy  îl conduce într-o lume luxuriantă și verde adânc în pădure, unde animalele pregătesc un banchet cu fructe de pădure și nuci în cinstea lui și îi construiesc o casă.

Imaginile desenate de Erin Stead sunt extrem de captivante prin frumusețea lor pură. Animalele populează paginile în grupări încântătoare și cu specii în continuă creștere.

Imaginea liniștită a unui bou care visează cu ochii deschiși este memorabilă.

Încurcătura de dragoni deranjați se adaugă la distracția vizuală atunci când Johnny și animalele merg să-l salveze pe prințul prost crescut. Ilustrația animalelor care mănâncă cu Johnny la banchet este plină de interacțiuni blânde – cu excepția tigroaicei care nu are apetit pentru fructe de pădure și nuci.

Tigroaica îi privi dintr-un loc întunecat din spatele copacilor. Și-a ridicat buza de sus într-un rânjet amenințător, dar a rămas tăcută, ținându-și pentru ea chiorăielile stomacului. (pagina 92)


Cei doi autori argumentează cu umor despre plauzibilitatea intrigii de-a lungul cărții. Povestirea lui Stead este jucăușă și plină de ironie și conține descrieri inteligente ale deficiențelor naturii umane. Și este mai multă distracție când Mark Twain pleacă să caute o altă ceașcă de ceai și nu se întoarce niciodată, lăsând basmul lui Stead să termine.

“Lumea este frumoasă și periculoasă, veselă și tristă, nerecunoscătoare și darnică și plină de atât de multe lucruri.
Lumea e nouă și veche.
Este mare și mică.
Lumea este înspăimântătoare și blândă, iar noi, fiecare dintre noi, facem parte din ea.”

― Mark Twain & Philip Stead

 

Așa-zisa răpire a Prințului Oleomargarină este o carte care-și merită locul în biblioteca copiilor dar și a adulților, fie că sunt fani ai lui Mark Twain sau ai soților Stead, sau sunt pur și simplu dornici să se delecteze cu o carte bună, o carte de colecție.

Formatul cărții este de 21,5 x 29,0 cm, coperta este cartonată cu supracopertă, calitatea excelentă iar acum acest preț de săptămânal sunt atributele care o recomandă. Nu o ocoliți indiferent câți ani aveți! Spor la citit!

Lasă un răspuns