Soare- soare, frățioare!
de Grigore Vieru
Soare, soare, frăţioare,
Hai dă drumul la izvoare,
Scoate iarba din ţărână
Spune păsării să vin!
– Pe izvor l-am slobozit,
Pe ogor l-am înverzit,
Păsărele vin zglobii…
Ce porunci mai am copii?!
Cântecul soarelui
de Grigore Vieru
Soare-soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?
– Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am, ajung la toţi!
Soare-soare, domn frumos,
La câţi dai lumină jos?
– Nu ştiu, eu mă socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!
Soarele cel drag, din zori,
Toarnă, lin, lumina-n flori.
Zum-zum! Vine-n zbor albina,
Zum! – strânge din flori lumina.
Și, fără întârziere,
Face din lumină miere.
Apoi, la copii o duce:
Mierea e lumină dulce!
Rugăciune către Soare
Răsai soare
Frățioare,
Nu peste cârduri de oi,
Nu peste cârduri de boi,
Ci peste ochișorii mei
Și peste statul meu,
Și peste sfatul meu,
Și peste mersul meu,
Și peste viersul meu.
Cum îi soarele luminos
Și frumos,
Așa să fiu și eu!
Descântec de soare
De soare prin mălin,
De soare prin cetin,
De soare prin rugare,
De soare prin potca cea mare!
Ieși, soare, de ești soare,
Că te-apucă sfântul Soare.
Nu te juca cu capul lui Ion,
Ci te joacă cu porcii
Din porcăreți,
Cu mieii
Din stăuleț
Și cu cârlige din gard.
Ion sa rămâie curat
Ca argintu’ strecurat.
(„Descântec de soare” și „Rugăciune către soare” sunt de pe blogul Casa din copac)