Cu un cer plin de nori așa a început ziua în Paradisul verilor noastre (ale mele și ale lui Luca). Încă de la primul clipit am descoperit că sunt în bună ordine asortându-mă cu ambientul. Așa s-a potrivit nefiind nimic planificat.
Fiind atât de acoperit cerul m-am gândit că aș fi inspirată dacă aș meșterit câte ceva și cum Hornbach-ul e la o zvârlitură de băț nu am analizat prea mult, doar am întreprins.
Cu cele necesare achiziționate am petrecut o jumătate de zi cum nu se poate mai firesc, lucrând într-un cadru în care nu credeam să mai fac și asta.
M-a prins noaptea iar odată cu ea și cântecul greierilor.
Am descoperit o altă stare aici în Paradis și cine știe câte or mai fi. Poate mai găsesc câteva, cine știe?! Vedem maine ce și cum.
