Dacă-i să recunosc cinstit pentru mine focul înseamnă în primul și-n primul rând căldură.
Mai apoi urmează hrana, divertismentul, confortul. Doar că focul nu e numai despre asta. De când s-a descoperit, viața omenirii s-a schimbat în bine omul nemaiașteptând să-l aprindă natura ci să-l mânuiască după bunul plac.
Focul aduce o stare de bine nu doar prin căldura pe care o emana ci mai ales prin lumina sa. Am citit în cartea Prizonieri în noaptea polară cum echipajul navei Belgica prins în iarna polară a fost salvat datorită doctorului Cook, acesta expunându-l la foc așa compensând lipsa soarelui. Studiile arata ca omul nu poate trăi fără lumină naturală ori dacă o face stătea lui psihica suferă multe deteriorări.
Focul e prietenul omului, negreșit și așa cum îi aduce nenumărate beneficii în egala măsură e capabil de mari stricăciuni. El poate arde trupul omului în doua feluri; văzute și nevăzute. Se spune că arsura pielii reprezintă una dintre cele mai dureroase stări prin care un om poate trece vindecarea fiind una anevoioasă, care lasă urme vizibile, inestetice. Arsura care nu se vede, dar care aduce un grad al durerii pe care mulți nu-l pot suporta este cea a sufletului și minții, procesul de vindecare în multe cazuri nefiind complet.
Cum poți gestiona focul sufletului? Fiecare dintre noi la un moment dat, va întâlni oportunități spirituale care-i vor pune sufletul la încercare; momente pasionale care ne vor ademeni și ne vor aprinde trăirile, simțind nevoia de a trece dincolo de rutina zilnică. Transcendența poate lua multe forme printre ele amintind pe cele legate de spiritualitate, muzică, dragoste, călătorie ori sexualitate. Provocarea este mare. Alegerea este a fiecăruia. Modul în care acționezi în aceste vremuri – când flăcările sufletului tău sunt aprinse – va defini destinul vieții tale. Căutarea și nevoia de transcendență, dorința de a ajunge la un înalt nivel spiritual, sunt sănătoase reprezentând un ingredient necesar în călătoria umană. Cele mai mari realizări ale omului, cele mai nobile fapte ale sale, cele mai profunde iubiri se trag din acest foc al sufletului. Dar, oare, câți dintre noi pot gestiona acest foc așa cum se cuvine? Ce rămâne după ce trecem prin el? Cum ne raportăm la ce lăsăm în urmă? Pentru că eu am aflat acum, pe propria piele, cum e să fii în șoșonii ăștia aici referindu-mă la situația în care cineva de lângă tine, foarte apropiat, pleacă fără ca nimic să prevestească această situație. Dispare, pur și simplu. Gestionează asta!
sursa foto: aici
