Dimineață de primăvară, campusul Universității din Essex strălucește sub un cer de un albastru vibrant, atât de profund și clar, încât pare că poate concura cu cele mai frumoase opere de artă. Mă plimb pe aleile îngrijite, lăsându-mă cuprinsă de atmosfera de întinerire și vitalitate care caracterizează această perioadă a anului.
Soarele strălucește, iar razele sale călduțe amestecă cu delicatețe aerul proaspăt, aducând cu ele miresmele florilor înflorite care își etalează splendoarea în zeci de culori și forme. Lalelele și anemonele dansează ușor în vânt, iar narcisele, cu formele lor impozante, par să stea de veghe asupra acestui peisaj mirific.
Pe lângă alei, păsările cântă vesele, iar veverițele se joacă neobosite, sărind dintr-un copac în altul, ca niște mici acrobate ce aduc la viață fiecare colțișor al naturii. Cu fiecare pas pe care îl fac mi se îndulcește inima amintindu-mi vremurile când ne petreceam vara în aer liber bucurându-ne că puteam învață unul de la altul.
Mă opresc la o bancă, îmbătată de frumusețea din jur, și mă las purtată de gânduri. Îmi amintesc de zilele când eram elevă, de prietenii și momentele efervescente – dar acum, cu un sentiment de melancolie plăcută, apreciez tot ce aduce primăvara: reîntoarcerea la viață, promisiunea unor noi începuturi.
După o pauză îndelungată în care intru într-o nouă poveste, de data asta datorită cărții pe care o am în rucsac, nelipsita carte din rucsac, mă ridic și pornesc către marginile campusului, un loc liniștit și plin de magie.
Acolo, mă las cuprinsă de frumusețea diversității florilor și plantelor, admirând cum fiecare specie se îmbracă în culori vibrante, un dans de nuanțe cu care primăvara ne încântă sufletele.
Un cârd de gâște și de rațe, elegante nu prea zgomotoase mă privesc mirate. De îndată ce scot din buzunar alune, semințe și migdale vin către mine curioase.
Niște coțofene mai îndrăznețe fâlfâie din aripi creând o diversiune pentru a le rămâne lor cât mai multe semințe.
Soarele se înalță pe cer, iar umbra copacilor se modifică pe cimentul aleilor. Îmi dau seama că, în ciuda singurătății mele, această dimineață de primăvară a fost plină de inspirație și clipe de reflecție, un moment de reconectare cu mine și cu frumusețea efemeră a naturii. Cu zâmbetul pe buze, mă îndrept spre ieșirea din campus, lăsând în urmă momentele pline de culori, sunete și emoții, dorind a mă întoarce curând la acest colț de rai.
