La prima privire, fotografia de mai jos este una banală. Însă pentru mine are o însemnătate aparte. Sunt la fiul meu, în Colchester, într-o dimineața de toamna văratică, adulmecând cu nesaț pentru ce va să urmeze.
Nu lipsește momentul de lectură mai ales în astă zi însemnată este Ziua cititului.
Instantaneul de mai sus e făcut la prima oră a ceea ce a devenit mai apoi o zi minunată, plină de întâlniri inedite ori oameni dragi de care-mi era dor.
Astăzi am revenit în campusul Universității Essex unde am cazare pentru prima dată.
Am constatat că locuiesc în același complex unde a stat Răzvan în primul an de studiu. Dacă atunci când l-am vizitat, pentru prima dată, nu am putut vedea cum e înăuntru el fiind deja în anul doi nemai locuind aici, acum am putut face acest lucru. E frumos, curat și minimalist însă cam piperat prețul pe care un student (mai bine spus părinții lui) trebuie să-l achite, în jur de 600 £ pe lună. Când copilul era aici tariful era cu 100 £ mai jos și nu am uitat pentru că la fel l-am considerat și atunci. Faptul că stătea singur în cameră, că avea grup sanitar individual doar bucătăria fiind comună a contat enorm pentru perioada de acomodare. Din anul doi a locuit lângă campus într-o casa în care mai stăteau patru oameni și acolo beneficiind de aceleași condiții la prețuri mult mai mici. A trecut de parca a fost în altă viață.
Tot astăzi am descoperit o latură a acestui campus de care nu aveam habar și sunt convinsă că surprizele nu se termină aici.
Aștept să văd ce-mi rezervă ziua de mâine .
