Pentru că am putut să mă joc și astăzi cu fluturașii, am ales ca să continui vorbirea despre cireșe pentru că se găsesc acum peste tot și plac atât de mult tuturor, sau multor dintre noi. Ar fi fost păcat să nu profit de această ocazie scoțând din ea tot ce se putea mai bun.
Dimineață, la aprozarul din cartier, kilogramul de cireșe costa 15 lei, aproape jumătate din prețul de acum doua zile asta pentru ca erau din România. E adevărat că erau tare frumoase doar că nu așa dulci că cele anterioare fapt pe care l-au remarcat copiii de îndată ce le-au gustat. Însă până la gustat am avut cale lunga de parcurs, multe de vorbit, analizat, comparat și veți vedea de ce.
Ce am aflat miercuri am repetat astăzi așa încercând a fixa noțiunile auzite. Au vorbit mai mult ei ghidand dialogul de așa natură pentru a antrena cât mai mulți copii. Unii dintre ei mai interesați, alții somnoroși (poate prea obosiți pentru ora nouă dimineața). O parte nerăbdători să afle ce urmează alții curioși dacă sunt surprize. Au fost de toate sperând ca oferta propusă să poată îmbrăca toate gusturile și cred că am reușit.
Am zăbovit un pic mai mult pe părțile componente ale cireșului, rădăcina, tulpina, ramurile, frunzele, florile să fie puse sub lupă. La flori am avut secvența matematică, petalele unei flori cerând a fi numărate iar și iar de șaisprezece ori, de fiecare în parte. Că a fost crescător până la cinci ori descrescător de la cinci la unu, tuturor li s-au auzit glăscioarele, erorile strecurându-se tot mai rar.
Insist tare pe tot ce ține de senzorial antrenând toate simțurile în procesul de învățare pentru că știu cât este de importantă aceasta asociere. În acest sens am scos coaja de pe o cireașa și i-am invitat să pună mâna pentru a simți pulpa zemoasă/rece/alunecoasă.
Provocarea zilei a fost că am invitat la aceasta întâlnire un alt fruct specific verii și anume zmeura, comparându-le pentru a descoperi asemănările și deosebirile atât la aspect cât și la gust.
Rostiri precum, zmeura asta e făcută din mai multe cireșele și multe altele au condimentat dialogul nostru și așa extrem de interesant, captivant.
O fișă în care două cireșe așteptau să prindă contur, dar și culoare a reprezentat secvența următoare.
Ce-am mai făcut? Am cântat și dansat, ne-am jucat un joc în care am folosit niște mingiuțe pe post de 🍒, evident! și ne-am bucurat de timpul petrecut împreună.
Am mai adăugat amintiri neprețuite în cărțile vieților noastre. Ei vor continua să acumuleze, noi vom continua căutările unor abordări trainice, sănătoase, corecte din punct de vedere psihopedagogic care să-i provoace, dar mai ales bucure. Continuăm!
Later edit: Am înțeles că acasă, tatăl unei fetițe și-a arătat îngrijorarea atunci când fetița s-a apucat de mâncat cireșe: Nu mânca, ai să te îneci! i-ar fi spus el. Replica fetiței a fost: Știu cum să le mănânc, m-a învățat doamna Dana. Q.E.D.
