Ultima zi de grădiniță a fost astăzi pentru că urmează vacanța Sărbătorilor Pascale, copiii fiind liberi până pe data de 18 aprilie, pe 19, într-o miercuri, revenindu-se la cursuri. E cumva atipic de ceea ce se știa până acum, dar toate s-au schimbat. Nu știu câtă importanță are acest fapt și cum se vor așeza lucrurile în economia procesului educațional doar timpul rămânând a ne demonstra dacă schimbările vor fi de bun augur ori ba.
Revenind la joaca de astăzi ea a cuprins mai multe etape, unele de consolidare, altele de finalizare, unele recreative, altele creative.
Când am ajuns, pe un viscol ca-n toiul iernii, nereușind a merge cu mașina drumurile fiind impracticabile,
Fluturașii tocmai terminau un ou gigantic, unul la care contribuiseră toți, toți unsprezece că atâția au reușit să ajungă.
Ce-am făcut în ultima zi, înainte de vacanță? Întâi am socotit postament având o poveste cu iepurași. Pe măsură ce înaintam în poveste iepurașii tot sporeau, prilej pentru noi să-i numărăm în fel și chip crescător descrescător, să facem adunări și scăderi fără ca ele să se numească așa, să stabilim mulțimi și elementele care le compun.
Fluturașii au patru ani, nu toți unii fiind chiar mai mici însă mintea lor face asocieri și pot rezolva probleme peste vârsta lor cu o ușurință care te determină pe tine, adultul din fața lor, să găsești provocări care să adauge un plus setei lor de cunoaștere. Și nu e nimic forțat, totul curgând într-un firesc atât de special.
Odată socotelile încheiate, am revenit la ouțele cu care am făcut experimentul acum două zile. Vedeți aici cum am procedat. Am verificat și ieri cum stau lucrurile despre asta putând citi aici. Însă astăzi, ouăle erau de-a dreptul gumate, cele de prepeliță transformându-se în adevărate mingiuțe, nespărgându-se la contactul cu solul. La cele de găină, am putut observa gălbenușul care se plimba prin interior, puse la lumină având un aspect extrem de interesant. La un moment dat, am rugat o fetiță să de-a drumul celui de găină pe jos pentru a vedea dacă e la fel de elastic ca cel de prepeliță, atenționând-o că s-ar putea sparge, ceea ce s-a și întâmplat de îndată ce oul a atins solul. Interesant a fost faptul că pielița care ținea laolaltă gălbenușul și albușul s-a desprins în așa fel încât a format două urechiușe de iepure, copiii amuzându-se teribil. Iar noi am pus ochii, gura și dinții iepurașului, cum altfel?!
O felicitare a reprezentat pauza de tras sufletul, atunci când cei mici au dat culoare, folosind diferite tipuri de instrumente de colorat, acesteia. Pixurile cu gel sunt de mare efect mai ales că felicitarea era printată pe carton lucios.
Pe final am jucat un joc, preșcolarii fiind invitați să dea- curs unei întreceri unde ouțul trebuia pus într-un coș parcurgând un traseu cu obstacole. Doamnele au fost cele care au exemplificat în entuziasmul tuturor.
Cam așa a fost astăzi. În plină zi cu viscol și zăpadă prea multă, niște Fluturași au petrecut înconjurați de multe culori, căldură și senin.
Sărbători luminate și binecuvântate vă doresc!
